În ziua înmormântării, 5 decembrie, câteva mii de credincioşi au înfruntat frigul, zăpada şi gheaţa pentru a fi alături de iubitul lor părinte.

Aş îndrăzni să spun că Dumnezeu a vrut să arate tuturor cât de plăcută a fost înaintea Sa viaţa părintelui Cleopa prin două minuni:

1. Dacă până în ziua înmormântării temperatura aerului era sub zero grade chiar şi în timpul zilei, dintr-o dată aerul s-a încălzit încât zăpada a început să se topească şi să cadă de pe acoperişuri, iar după înmormântare din nou s-a răcit ca şi mai înainte.

2. De multe ori l-am auzit pe părintele Cleopa povestind şi imitând cântul trâmbiţei pe care dorea foarte mult să-l mai audă. De aceea Dumnezeu a pus în mintea şi inima a doi credincioşi din Bucovina să vină la inmormântarea părintelui şi, pe drumul spre cimitir, să-i cânte din trâmbiţe durerea lor şi a noastră că am pierdut dintre noi pe cel care mereu ne întâmpina cu «Mânca-v-ar Raiul!».

(În memoria Părintelui Cleopa, «Mânca-v-ar Raiul!», Ediţia a III-a, 2002, p. 48)