Sunt oameni fără minte şi leşinaţi după mâncare, asemenea dobitoacelor necuvântătoare, care din zori cugetă pe cine să înşele, pe care să strâmtoreze – ca astfel să capete mijloace spre a-şi umple pântecul nesătul. Unii ca aceştia nu-L vor slavoslovi pe Dumnezeu pentru mâncare, şi despre ei a scris Pavel cel minunat: „Vrăjmaşii crucii lui Hristos, al cărora sfârşit este pierzarea, al cărora dumnezeu este pântecele, şi a cărora slava este întru ruşinea lor, că cele pământeşti cugetă – iar petrecerea noastră în ceruri este” (Filip. 3, 18-20). Aceştia sunt mai răi şi decât fiarele şi păsările, că păsările şi fiarele cunosc pe Dumnezeu Ce le-a zidit pe ele şi-L binecuvântează; iar oamenii, făcuţi de mâinile Lui şi purtând chipul Lui, nu Îl cunosc pe Ziditorul lor – Îl mărturisesc, ce e drept, cu gurile lor, iar cu faptele se leapădă de El.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul – Patericul Lavrei Sfântului Sava, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2010, p. 127)