Panelul de discuții a reunit, în jurul autorului Dragoș Ursu, specialiști din domenii interdisciplinare, oferind o perspectivă complexă, ce îmbină analiza istorică, reflecția teologică și interpretarea criticii literare asupra subiectului. Printre invitați s-au numărat criticul literar Emanuela Ilie – Facultatea de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, cercetătorul Alexandru D. Aioanei – Institutul de Istorie „A. D. Xenopol” Iași, preotul profesor Jan Nicolae – Facultatea de Teologie Ortodoxă, Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, moderator fiind preotul Petru Cernat – Facultatea de Teologie Ortodoxă, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

Cercetătorul Alexandru D. Aioanei, de la Institutul de Istorie „A. D. Xenopol” din Iași, a făcut o scurtă descriere a volumului „Reeducare și represiune în comunism. O istorie politică a închisorii Aiud”:

Volumul are 370 de pagini, plus bibliografie, o introducere extinsă, care de fapt ne pregătește pentru lectura textului. Autorul își încadrează tema și subiectele, iar cel mai important pentru cititor este că lucrarea încearcă să evidențieze capcanele unui astfel de demers. Volumul se bazează pe un efort documentar exhaustiv, realizat în foarte multe arhive: arhivele centrale, ale Securității, ale direcției penitenciarului, ale penitenciarului Aiud, resurse memorialistice și diverse volume, iar din acest punct de vedere este un volum exemplar. Istoricul trebuie să-și diversifice sursele, să le interogheze, să fie curios și suspicios, punând sub semnul întrebării fiecare document, fiecare jurnal, fiecare volum de memorii, fiecare imagine, fiindcă doar așa va reuși să se detașeze și să își creeze o analiză obiectivă, fără a cădea prizonierul multitudinii de scenarii propuse de documentele Securității, ale partidului și ale tuturor celor implicați.

La rândul său, Dragoș Ursu, autorul volumului, a vorbit despre provocările cărții și una dintre grilele de lectură ale subiectului:

Istoricul, când se ocupă de închisorile comuniste și de aceste teme sensibile, are rolul de a căuta adevărul. Așa cum am perceput ansamblul surselor, legat de poziția Părintelui Dumitru Stăniloae, aceasta este grila mea de lectură pe care v-o propun și asupra căreia vă invit să reflectați. El nu avea de ce să intre în jocul politic dintre regim și legionari. Nu fusese niciodată legionar, era condamnat pe nedrept. Deși regimul îl considera un oponent, ceea ce a făcut este valid teologic. În aceeași grilă, un an mai târziu, Bartolomeu Anania încearcă să lămurească pe un deținut, Ilie Niculescu, despre diferențierea dintre a fi binecredincios și rău credincios. Aceasta este provocarea cărții și una dintre grilele de lectură: faptul că trebuie să privim omul dincolo de învelișul ideologic al Securității, al represiunii și al secolului XX, un secol blestemat în care omul este definit ideologic, iar esența umană este adesea pierdută.

Dragoș Ursu analizează activitatea ofițerilor și gardienilor responsabili de reeducare (cadrul instituțional, resursele umane, strategiile și instrumentele operative, munca informatorilor), descrie viața cotidiană a celor închiși (condițiile de detenție, dezbaterile culturale, proiecțiile politice ori căutările spirituale) și prezintă rezultatele acestui fenomen unic, atât din perspectiva torționarilor, cât și din punctul de vedere al deținuților care au refuzat reeducarea sau au avut o atitudine rezervată până la sfârșitul detenției. Autorul creionează poziția față de reeducare a unor personalități culturale (Nichifor Crainic, Radu Gyr, Petre Pandrea), lideri legionari, dar și slujitori ai altarelor (Dumitru Stăniloae, Arsenie Papacioc, Bartolomeu Anania, Ioan Iovan) sau figuri cunoscute ale memoriei carcerale (Demostene Andronescu, Ioan Ianolide, Tache Rodas).

Despre autor

Dragoș Ursu (n. 1989) deține diplome de licență, masterat și doctorat în istorie de la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca și este licențiat în teologie la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. Este cercetător doctorand în cadrul proiectului Tinere Echipe (TE), finanțat de UEFISCDI: „Strategii de supraviețuire și integrare socio-profesională în familiile foștilor deținuți politici în primele două decenii ale regimului comunist.” A urmat studii postdoctorale la Universitatea „Babeș-Bolyai” cu tema „Proiecte și politici memoriale dedicate victimelor comunismului în România post-decembristă: cunoaștere aprofundată și oportunități socio-economice” (2020–2021). Din 2018, este istoric la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia. Volum recent: Dragoș Ursu (ed.), Churches and Political Power under Communism in Central and Eastern Europe. Individual Biographies and Institutional Mechanisms, 2024.