Atunci când ne predăm lui Hristos, se linişteşte organismul nostru duhovnicesc, având drept rezultat funcţionarea fiziologică a tuturor organelor. Toate sunt influenţate. Ne facem bine, încetăm să suferim. Chiar şi având cancer, dacă îl lăsăm pe acesta în seama lui Dumnezeu şi astfel sufletul nostru se linişteşte, harul dumnezeiesc poate ca prin această liniştire să lucreze tămăduirea cancerului şi a celorlalte.

Să nu vă rugaţi pentru sănătatea voastră. Să nu spuneţi: «Doamne, fă-mă bine». Nu! Ci «Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă», cu negrijire de sine, cu iubire, fără să aşteptaţi nimic. «Doamne, tot ce voieşte iubirea Ta ...»; numai astfel veţi lucra de acum înainte, iubindu-L pe Hristos şi pe fraţii noştri. Iubiţi-L pe Hristos. Deveniţi sfinţi. Lăsaţi-vă numai în seama prieteniei lui Hristos, a iubirii Lui, a dragostei dumnezeieşti.

(Ne vorbeşte părintele Porfirie, Editura Cartea Ortodoxă, Galați, pp. 375-376)