Sfânta Taină a Spovedaniei poate fi numită pe drept cuvânt un „leac uitat.” Lumea întreagă zace cufundată în viclenie. Fiecare dintre noi s-a molipsit de ucigătoarea boală numită păcat.

Poate, oare, fi tămăduită această boală? Se găseşte un leac, şi este unul minunat! Dacă îl primeşti, te însănătoşeşti! Însă noi nu ne întindem mâinile după el, ca să ne vindecăm şi să ne împăciuim cugetul. De ce, oare? Pentru că l-am uitat şi l-am nesocotit. „Pentru ce muriţi, casa lui Israil?” - strigă cu durere Sfântul Proroc Iezechiil.“ Iez. 18,31; 33,11

Pentru ce muriţi, creştini, în păcatele voastre? - strigă cu durere şi mai mare către noi Răscumpărătorul Iisus Hristos. Oare nu se găseşte pentru noi izbăvire din moarte? De ce aduceţi bucurie vrăjmaşului mântuirii voastre - satana? Oare nu am pus eu în Biserica mea pocăinţa cea mult-lucrătoare? „Nu voiesc moartea păcătosului, ci să se întoarcă păcătosul de la calea sa și să fie viu. Cu întoarcere întoarceți-vă de la calea voastră cea rea!” Iez 33,11

Aveţi în dar Pocăinţa, acest bun veşnic, iar ea lucrează cu aceeaşi putere în toată vremea vieţii, împotriva tuturor păcatelor: curăţeşte orice păcat, mântuieşte pe toţi cei ce aleargă la Dumnezeu, chiar de o fac în cele din urmă clipe dinaintea morţii.

Pentru bolile pământeşti se găsesc doctorii pământeşti. Pentru cea mai cumplită dintre boli, păcatul, există Atotputernicul Doctor Ceresc si leacuri cereşti. Acest Doctor este Hristos. Pentru că fiecare păcat este o călcare a sfintei legi a lui Dumnezeu, numai Acesta, în minunata sa Atotputemicie poate ierta păcatele.

El poate face ca toate păcatele să se şteargă ca şi cum nici n-ar fi fost. „Şi de vor fi păcatele voastre ca mohorâciunea, ca zăpada le voi albi; iar de vor fi ca roşeala, ca lâna le voi albi.” Is 1,18 ne făgăduieşte EL. Însă, pentru ca toate acestea să se poată împlini, ni se cere un singur lucru - să ne pocăim cu adevărat. „Nimeni nu este atât de bun şi milostiv” - spune Sfântul Marcu Ascetul - „precum Domnul, însă El nu iartă păcatele celora ce nu se pocăiesc” şi „vom fi judecaţi nu pentru mulţimea fărădelegilor, ci pentru că nu voim să ne pocăim.”

Astfel, Domnul, în atotputernicia Sa, poate ierta păcatele omeneşti. Însă luaţi aminte cât de greu este a dobândi milostivirea dumnezeiască! Dumnezeu a încredintat unor oameni - Apostolii şi urmaşii acestora, episcopii şi preoţii - puterea de a ierta păcatele! De ce a făcut Dumnezeu astfel? Pentru a face pocăinţa, prin urmare şi iertarea păcatelor, mult mai apropiată, mai uşoară şi mai neîndoielnică! „Luaţi Duh Sfânt; cărora veţi ierta păcatele, se vor ierta lor; cărora veţi ţine, ţinute vor fi” In 20, 22-23 „Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate în cer; şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer.” Mat 18,18

Cum sunt iertate păcatele? - prin Taina Pocăinţei sau a Spovedaniei. Creştinul, împovărat de păcate, merge la preot, cu pocăinţă adâncă în suflet şi îşi mărturiseşte pe deplin tainele inimii şi ale cugetului său. Preotul, încredinţat de pocăinţa neprefăcută a creştinului, după cuvenitele rugăciuni începătoare, îi citeşte rugăciunea săvârşitoare a tainei.

În clipa aceea, cele pe care preotul le iartă pe pământ sunt iertate şi în ceruri! Este, oare, o milă mai mare decât aceasta? Nici noi nu am crede că acestea sunt cu putinţă, dacă nu ni s-ar fi zis de către cel ce nici un „păcat n-a făcut, nici s-a aflat vicleşug în gura Lui.” 1 Pt. 2:22

Păcatul este un mare rău, cu urmări adânci, greu de socotit - muncile veşnice ale iadului! Iar leacul lui, rânduit de Iisus Hristos, este atât de simplu! Pare de neînchipuit!...

Aşa cum Iisus Hristos le-a zis celor zece leproşi: „Mergeţi şi vă arătaţi preoţilor!” Lc. 17,14 iar ei, mergând, s-au curăţit, aşa şi nouă păcătoşilor ne spune, parcă: şi voi sunteţi bolnavi de lepră duhovnicească. Nu vă temeţi! împliniţi numai aceasta: Mergeţi şi vă arătaţi preoţilor!

(Arhimandritul Serafim Alexiev, Viața duhovnicească a creștinului ortodox, Editura Predania, 2006, p. 101)