În legătură cu așa numita lectură laică, preasfințitul dă următorul sfat:

- Mă întrebați dacă puteți citi altceva în afară de cărțile duhovnicești. Printre dinți vă spun, abia auzit: puteți, numai nu prea mult și nu fără selecție. Puneți-vă următorul semn: când, aflându-vă în bună stare duhovnicească, începeți să citiți cărți ale înțelepciunii omenești și acea stare bună începe să plece, aruncați cărțile acelea. Aceasta să fie lege generală pentru voi. (…) Dar poveștile și romanele? Există și printre ele unele bune. Dar, ca să aflați dacă sunt bune, trebuie să le citiți, și, citindu-le acumulați atâtea imagini și istorioare încât ferească Dumnezeu! Vă murdăriți căpșorul vostru cel curat. După aceea trebuie să mergeți să-l curățiți. De ce să vă luați asupra voastră o asemenea muncă? Căci, cred eu, este mai bine să nu le citiți. Când cineva dintre oamenii citiți bine intenționați vă recomandă o povestire, o puteți citi. Totuși, treptat și pentru varietate. Iar numai cu Evanghelia sau cu Noul Testament un veac întreg puteți trăi – și tot puteți citi. Le tot citiți și nu le terminași. De o sută de ori le citiți și tot necitite rămân.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi Înțelepte, Editura Egumenița, p. 181-182)