Şi cum va putea cineva dintre voi să poarte grijă de Biserică şi să vorbească în Biserică cuvântul care învaţă fără să-şi fi curăţit el înainte conştiinţa? Cineva i-ar zice pe bună dreptate: „Făţarnice, scoate întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei putea să scoţi paiul care este în ochiul fratelui tău!” (Matei 7, 5). Dar cum vei cuteza să vorbeşti despre cuminţenie, tu însuţi fiind robit de obsesia după femei? Sau cum să înveţi cele despre dreptate, tu însuţi fiind stăpânit de nedreptate? Să tămăduiască, aşadar, mai întâi rana sa şi atunci va putea să vindece puroiul fratelui, oblojind cu cuvinte dumnezeieşti sufletul lui. Căci rana sufletului, când este mângâiată cu cuvinte sfinte, se uşurează. Îi îndeamnă, aşadar, pe toţi oamenii, pe cei ce ard, dacă vor, să se căsătorească în Hristos (cunoscând că una a fost plăsmuită pentru unul singur, dar mai întâi Lameh, care este din Cain, şi-a luat două femei; iar faptul că şi-a luat înseamnă că nu este după voia lui Dumnezeu). Căci poligamia are nume de căsătorie, dar este desfrânare de comun acord. Iar pe cei ce se înfrânează să se nevoiască desăvârşit în Hristos şi să nu filosofeze cu numele, iar cu fapta să săvârşească [păcate] acoperit. Nici iarăşi să nu luaţi aminte la ochii oamenilor, că nu sunteţi văzuţi, fiind închişi între ziduri! Ci temeţi-vă de ameninţarea lui Dumnezeu, pentru că „toate sunt goale şi descoperite înaintea Lui” (Evrei 4, 13), care sunt săvârşite noaptea şi ziua de către oameni.

(Sfântul Vasile cel Mare, Omilii inedite. Două cuvinte despre botez, Editura Doxologia, Iași, 2012, p. 26)