Lepădarea de voia proprie se poate face la fiecare pas... Este o lucrare lăuntrică. Hotărâți-vă să nu mai procedați după cerința trupului, spre plăcerea lui și nici din nevoie, și veți avea experiența lepădării de voia proprie în fiecare minut... Numai să nu vă tulburați iarăși din pricina eșecurilor. Lăsați-le să fie... Nu renunțați la inteția permanentă de a proceda împotriva trupului cu privire și la lucrurile mari, și la cele mărunte.

Nu deznădăjduiți! Nimic nu dobândiți dintr-o dată. Amintiți-vă cum ați învățăt să împletiți, să citiți, să scrieți. Câte eforturi ați depus! Iar acum toate acestea sunt lucruri obișnuite. Așa trebuie să fie și cu sufletul. Acum vă este greu să trăiți în armonie cu gândurile. Dar apoi vă va fi ușor. Numai că nu trebuie să încetați lupta cu ele... Ci să tot luptați încontinuu... Nu se poate așa încât să începeceți și imediat să ajungeți la al treilea cer! Mai întâi trebuie să răbdați osteneală și sudoare, iar apoi vor începe să apară și roadele. A avea totul dintr-o dată este totuna cu a vă dori să urcați pe scară de la prima treaptă direct în vârf. Trebuie neapărat să treceți de la o treaptă la alta și să mergeți pas cu pas. De aceea trăsătura fundamentală a vieții creștine este răbdarea.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înțelepte, Editura Cartea Ortodoxă, p. 85)