Kriakon este biserica centrală al unui schit idoritmic athonit. În limba greacă, termenul Kirikon are semnificația de „duminical”, arătând prin aceasta că kiriakonul este biserica în care se adună monahii de la toate chiliile schitului pentru slujba de duminică şi pentru sărbătorile mai însemnate.

Ca şi katholikonul, arhitectura kiriakonului cuprinde un esonarthex (pronaos) și exonartex (pridvor deschis), utilizate pentru slujbe speciale, cum ar fi Litia. Având menirea de a primi pentru slujbă un număr mare de monahi, kiriakonul are un număr mare de străni.

Kiriakonul este totodată şi vistieria schitului căci aici se păstrează odoarele sfinte: icoanele făcătoare de minuni şi sfintele moaşte. Şi la schit, rânduiala închinări la sfintele moaşte are loc în timpul Pavecerniţei, însă, datorită numărului mai mic de închinări ce vizitează schitul, uneori sfintele moaşte sunt scoase spre închinare şi peste zi.

Lângă kiriakon, de regulă, se găseşte şi arhondaricul schitului, unde sunt găzduiţi cei care doresc a poposi peste noapte. De primirea pelerinilor şi de îngrijirea kiriakonului se îngrijeşte dikeul schitului – stareţul unei chilii din schit ales pentru un an de zile.

***

În naosul bisericii de la schitul din Kavsokalivia există o pictură murală a sfinţilor părinţi care s-au nevoit în zonă, îngenunchiaţi în faţa tronului Sfintei Treimi, rugându-se pentru toţi călugării aghioriţi. Pictorul care a pictat această scenă s-a inspirat din vedenia Sfântului Acachie, care l-a văzut pe Sfântul Maxim Kavsokalivitul în timpul Liturghiei tămâind în Kiriakon, îmbrăcat în veşminte preoţeşti şi urmat de patruzeci de părinţi sfinţi.

(Arhimandritul Ioannikios Kotsonis, Patericul Athonit, traducere de Anca Dobrin si Maria Ciobanu, Editura Bunavestire, Bacău, 2000)