Adeseori primim câte un metanier ca binecuvântare dintr-un loc sfânt. Metanierul (komboskini, κομποσκοίνι gr.) este un şirag format din mai multe noduri, confecţionate, de regulă, din lână.

Metanierul a apărut în secolul al IV-lea, în vremea Sfântului Pahomie, ca ajutor pentru monahii ce doreau să ţină numărătoarea rugăciunilor şi a metaniilor pe care le făceau.

În timpul slujbei de tundere în monahism, călugărului i se dă metanierul, iar ținerea metanierului în mâini constituie aducerea aminte a îndatoririi lor de a se ruga neîncetat.

În Sfântul Munte, metanierele sunt împletite din lână, altele sunt făcute din mărgele sau din boabele uscate ale unei plante care se numește „Lacrimile Maicii Domnului”.

***

Mult evlaviosul ieromonah Mina din Mavrovunio trăia în Chilia Schimbării la Faţă din Schitul Sfânta Ana. În timpul zilei şi al nopţii, el făcea de la 1000 până la 3000 de metanii şi de la 50 până la 100 de ațe[i]. Datorită faptului că se ruga mult, el nu avea timp să vorbească cu nimeni. Nu numai că se împărtăşea cu Dumnezeu, prin rugăciune, dar astfel el se apăra de a cădea în judecată, prin prea multă vorbă.