Liceul „Dimitrios” din Magubike – locul unde școala începe cu o sapă

Campanii sociale

Liceul „Dimitrios” din Magubike – locul unde școala începe cu o sapă

Drumul către Liceul construit de Biserica Ortodoxă în satul Magubike acum mai bine de 15 ani e străjuit de lanuri de tutun, mici pâlcuri de pădure și case de chirpici sau cărămidă din care unele nu sunt terminate. Stau și așteaptă ori o ploaie mare să le topească, ori un om hotărât să le finalizeze.

După ce se trece de biserica închinată Sfintei Sofia din sat, știi că te apropii de liceu. 
Dacă ar fi trecut de ora 17.30, pe drum te-ai fi întâlnit cu copiii în uniformă dintre care unii ar avea pe umăr un rucsac sau o traistă cu trei caiete, iar alții o sapă.

În Tanzania sapa face parte din lucrurile necesare la școală pentru că școala nu e separată de muncă. Are propria grădină, iar elevii au responsabilități zilnice. Între orele 06:00 și 07:00 dimineața fac curățenie în spațiile comune ale școlii, în grădină sau în curte, înainte ca orele să înceapă.

592 de elevi, fiecare cu visele lui, cu viața lui, cu zbaterile sale umplu zilnic curtea liceului. Ca o apă care umple o albie.

Unii, cei mai norocoși, care de obicei au o bursă din partea unor binefăcători sau au părinti înstăriți care pot vinde o vacă și două capre, stau în internat câte 22-25 în cameră.

Alții traversează muntele pe jos pentru ajunge la școală prin ploaie, vânt sau soare. În ultimii trei ani, am oferit 25 de biciclete unora dintre ei, pentru a le ușura drumul spre cunoaștere.

În școală sunt 22 de profesori și, uneori 94 de elevi într-o clasă.

În lumea întreagă, ziua de 24 ianuarie este Ziua Internațională a Educației.

Noi, românii, o  cinstim ca o zi importantă din istoria noastră. Unirea de la 24 ianuarie s-a realizat de către o generație care a avut acces la educație. Un drept pentru care și noi, românii, am luptat - și de care mulți acum nu ne folosim.

Cu binecuvântarea IPS Agathonic, cu o zi înainte de Ziua Internațională a Educației, am fost în vizită la Liceul Dimitrios din Magubike. Elevilor li s-au dăruit dulciuri și echipamente de volei pentru echipele școlii. Ne-am întâlnit cu profesorii, pentru a afla ce anume mai putem face pentru ei.

În Tanzania, să mergi la școală e visul oricărui copil. Să fii profesor este o meserie respectată. 
Aici, la școală, am aflat că nu există niciun computer, nicio imprimantă, care le-ar fi atât de folos! Elevii nu au cărți - sunt prea scumpe. Doar profesorii au.

Ne propunem să revenim cu caiete, cărți, uniforme, așa cum am mai făcut-o, dar și cu alte lucruri care sunt necesare și pe care, poate, le putem aduna împreună.

Împreună putem susține misiunea din Kidamali! Prin contribuția noastră, a tuturor, aducem îmbunătățiri semnificative în viața comunităților locale! Citește poveștile și donează pe ajutorpentrutanzania.ro!

Alătură-te comunității noastre pe WhatsApp, Instagram și Telegram!