Limba - fiară neîmblânzită
Prorocul David, deoarece nu-şi putea îmblânzi singur această fiară, L-a rugat pe Domnul să-i pună porţi şi încuietori la gură: Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele (Ps. 140, 3).
„Orice fel de fiare şi de păsări, de târâtoare şi de vietăţi din mare se domoleşte şi s-a domolit de firea omenească. Dar limba, nimeni dintre oameni nu poate s-o domolească!” (Iac. 3, 7-8)
Înspăimântător! Sfântul apostol numeşte limba fiară nedomolită, neîmblânzită! Ceea ce înseamnă că această fiară poate uşor - cât de uşor ne este să deschidem gura ca să vorbim - să ne devoreze sufletul!
Prorocul David, deoarece nu-şi putea îmblânzi singur această fiară, L-a rugat pe Domnul să-i pună porţi şi încuietori la gură: Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele (Ps. 140, 3). Însă oricâte încuietori şi uşi am pune gurii noastre, „fiara" va găsi cum să le treacă pentru a aduce pagubă. (Căci nimeni nu este desăvârşit în afară de Dumnezeu, nici chiar îngerii.)
„Foarte puţini sunt cei care pot opri apa fără stăvilar sau alt mijloc de ajutor. Şi mai puţini sunt cei care pot pune frâu unei guri ca o moară stricată", ne spune Sfântul Ioan Sinaitul în cuvântul al 11-lea din Scara. „Când n-am vorbit, nu m-am căit, dar ori de câte ori am vorbit, m-am căit!", spunea un sfânt părinte. „Vai şi-amar de tine!", i-a zis vestitul părinte Efrem Katunakiotul tânărului său ucenic. (Desigur, acesta şi-a venit imediat în fire şi a îngenuncheat, cerându-i iertare).
Şi vestitul părinte Iosif Isihastul i-a spus unui monah care-l provocase la o discuţie pe teme controversate: „Lasă astea, căci vom spune cuvinte grele şi ne vom supăra." Dar pentru că monahul insista, „atunci bătrânul Iosif, enervându-se, a folosit fraze şi epitete usturătoare".
Acestea nu sunt justificări pentru noi ca să ne lăsăm limba liberă să spună orice vrea. Nu! „Vă spun că pentru orice cuvânt deşert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecăţii” (Mt. 12, 36). Cuvânt deşert este orice cuvânt neduhovnicesc, neziditor, după Sfântul Vasile cel Mare. Înspăimântător! Pentru orice cuvânt deşert, cât de mic, lăsat să iasă din gura noastră, vom da socoteală!
Conştientizăm oare acest fapt?
(Arhimandrit Vasilios Bacoianis, Vorbele pot răni - cum să nu greșim prin cuvânt, Editura Tabor, București, 2013, pp. 7-9)