Lipsa maturizării sufletești se datorează mai multor factori. Prima cauză a imaturizării este însăși structura personalității omului. Structura personalității, matricea fiecăruia, joacă rolul cel mai important în viața persoanei și este alcătuită din trăsăturile moștenite și din modul ansamblării lor. Structura unui om poate să prezinte lipsuri, care să-l împiedice să înfrunte influiențele pe care le va suporta în pântece sau după naștere. Psihologii nu acceptă structurile defectuase, ci predispoziția pentru crearea unor astfel de stări, care-l împiedică pe om să înfrunte viața corect, iar atitudinea lui va fi una greșită. Poate percepe anumite lucruri supra-dimensionate, micșorate sau chiar pervertite. O astfel de persoană nu înfruntă niciodată realitatea așa cum este, ci o percepe cu dimensiuni închipuite, ieșite din comun, care-i provoacă teamă. O astfel de persoană nu poate ajunge la maturizare sufletească.

(Arhim. Simeon Kraiopoulos, Adolescența, Fecioria, Căsătoria, Editura Bizantină, București 2010, p.191)