Cea de-a cincea poruncă din Decalog prescrie următoarele îndatoriri față de părinți:

1) purtarea respectuoasă față de ei;

2) supunerea față de ei.

Când părinții cer de la voi ceea ce vine împotriva cugetării voastre, înclinațiilor voastre, gustului vostru, însă e necesar, sau folositor, sau cel puțin nevătămător, sacrificați cugetarea voastră, înclinațiile voastre, gustul vostru acestei îndatoriri a supunerii.

3) Copiii trebuie să-i hrănească și să-i odihnească pe părinți atunci când aceștia sunt bolnavi și bătrâni. Când părinții voștri cer ajutor, mângâiere, slujire, chiar dacă voi înșivă sunteți în nevoie, în necaz, în boală, adunați-vă ultimele puteri, dați uitării necazul vostru ca să le ușurați lor necazul, împărțiți cu ei ultima fărâmitură și ultima picătură. Amintiți-vă de Iisus, Care în chinurile de pe cruce Se îngrijea de tihna Maicii Sale.

4) După moartea lor, ca și în timpul vieții lor, trebuie să vă rugați pentru mântuirea sufletelor lor și să le împliniți întocmai testamentele, atâta timp cât nu încalcă legea lui Dumnezeu și legea civilă. În înțeleapta și dreapta Sa Purtare de grijă, Dumnezeu păzește în chip deosebit viața și rânduiește bunăstarea celor care-și cinstesc pe pământ părinții, iar spre desăvârșita răsplătire a virtuții desăvârșite dăruiește viața cea nemuritoare și fericită în Patria Cerească. Pe cât este de ușor și de firesc să ne iubim și să ne cinstim părinții, cărora le datorăm viața, pe atât este de greu păcatul lipsei de cinstire față de ei. De aceea în Legea lui Moise pentru vorbirea de rău a tatălui și a mamei era prevăzută pedeapsa cu moartea. (Sfântul Filaret al Moscovei)

(Cum să educăm ortodox copilul, Editura Sophia, București, 2011, pp. 201-202)