Liturghie arhierească în prima duminică a Triodului la Paraclisul Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”
În Duminica a XXXIII-a după Rusalii, zi în care în Bisericile Ortodoxe se lecturează Pilda Vameșului și a Fariseului, moment care marchează începutul Triodului, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, s-a aflat la Paraclisul Catedralei Arhiepiscopale din Suceava – Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou”.
Ierarhul a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie împreună cu arhim. Paraschiv Dabija, vicar administrativ al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, și arhim Valerian Radu, mare eclesiarh al mănăstirii care adăpostește moaștele Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou, ocrotitorul Cetății Sucevei.
Răspunsurile liturgice au fost date de membri ai Grupului Psaltic „Dimitrie Suceveanu” al Catedralei Arhiepiscopale.
În cuvântul de învățătură intitulat „A coborî în sus versus a urca în jos” publicat pe site-ul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic a explicat înțelesul duhovnicesc al Pildei Vameșului și a Fariseului, consemnată de Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca. Ierarhul a subliniat caracteristicile care reies din comportamentul celor doi închinători și a evidențiat faptul că vameșul poate fi un exemplu de smerenie pentru creștinul de astăzi:
„Vameşul este modelul ideal al felului în care putem înainta atât în cunoaşterea de sine, cât şi în cunoaşterea lui Dumnezeu; în opoziţie, fariseul este un model păgubos de a fi. Un om asemenea fariseului nu ar putea să descopere treptele care duc la Dumnezeu fără o prealabilă pocăinţă, fără o despătimire, fără ca mai întâi să întoarcă păgubiţilor fraudulosul câştig. Schimbarea atitudinii lui Dumnezeu în relaţie cu vameşul aflat în disperarea izolării, ca răspuns al societăţii la comportamentul său, s-a produs graţie smereniei acestuia. De aici reiese că îndurarea lui Dumnezeu faţă de inima înfrântă şi smerită este fără de margini. Smerenia – împărăteasă a tuturor virtuţilor – este remediul omului căzut. Mesajul parabolei poate fi sintetizat astfel: «Dacă mândria l-a coborât pe om din cer, smerenia l-a înălţat! » Da, vameşul a avut o smerenie ce i-a înlesnit înălţarea; deschiderea uşii Împărăţiei lui Dumnezeu.Fie ca loghionul parabolei: «Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa» (Luca 18, 14) să devină argumentul înălţării fiecăruia dintre noi!”
Triodul este una dintre cele trei mari perioade în care este împărțit anul liturgic, însumând zece săptămâni, începând de la Duminica Vameșului și Fariseului și până în Sfânta și Marea Sâmbătă. Prin pericopele rânduite a se citi în cele zece duminici, credincioșii sunt chemați să se cerceteze pe sine, pentru a-și primeni sufletul și a-L primi pe Hristos cel răstignit și înviat înlăuntrul lor, așezându-L pe tronul inimii lor. Această perioadă liturgică se remarcă prin canoanele cântate la strană care cuprind trei cântări (ode), și nu nouă, cum sunt în mod obișnuit. O altă caracteristică a Triodului o reprezintă săvârșirea tuturor celor trei Sfinte Liturghii ale Bisericii Ortodoxe: a Sfântului Vasile cel Mare, a Sfântului Ioan Gură de Aur și Liturghia Darurilor mai înainte Sfințite.
