Conform tradiţiei, cu câteva sute de ani în urmă, pe suprafața actualei Biserici a Icoanei, un trecător a adormit și i-a apărut în vis icoana Maicii Domnului, cerându-i să ridice o biserică în acel loc.

Din punct de vedere stilistic, icoana aparține școlii de pictură brâncovenescă și a fost realizată conform celei din visul bărbatului, respectiv Maica Domnului cu Pruncul Iisus în brațe, așezată pe un jilț, având în dreapta și în stânga pe Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil. Hristos este reprezentat binecuvântând și ținând în stânga un papirus, semnificând înțelepciunea. Această icoană a fost ferecată în argint de Filip Nicolau Argintarul în anul 1682 și a fost așezată în naosul Bisericii Icoanei din București. Aceeași tradiție spune că ar fi fost un cadou dat de către domnitorul Constantin Brancoveanu micului schit de lemn, aflat la acea vreme în zona parcului. De la ea, schitul și-a schimbat numele în Biserica Icoanei, iar strada și parcul din apropiere au luat același nume.

O altă tradiție vorbește despre ma­rele boier Ceauş David, ce a primit poruncă în vis, trei nopţi la rând, să zidească o biserică. Tradiția spune că icoa­na Maicii Domnului aflată acum în biserică a fost găsită în scorbura unui co­pac. În acea perioadă, locul era o pădure imensă. Boierul a ridicat o biserică din lemn ca sfânt adă­post al icoa­nei, iar în urma acestei fapte a început să primească spor în tot ceea ce făcea. Aplecându-se însă mai mult spre bogăția sa și uitând de Dumnezeu, în­tr-o zi flăcările i-au mis­tuit în­trea­ga avere, dim­pre­ună cu biserica ridicată de el. Focul a mistuit totul, dar la sfârșitul incendiului, în scru­mul de pe locul fostei biserici, stă­tea nea­tin­să icoana Mai­cii Dom­nu­lui. Privind această întâmplare ca îndemn la nă­dejde şi po­căin­ţă, bucureştenii au ridicat o altă bi­serică măreață şi cu mai multe turle decât precedenta.

Și astăzi, icoana Maica Domnului de la Biserica Icoanei îi ocrotește și îi miluiește pe toți cei care i se închină cu credință și îi cer sfântul ei ajutor.