Polieleul, care înseamnă „multă milă”, se cântă la vecernia praznicelor împărătești ale Mântuitorului și ale Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, la care se adaugă, conform Tipicului Mare, alte două mari sărbători - ale Sfântului Ioan Botezătorul (Naşterea si Tăierea capului) și sărbătoarea Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Polileul se cântă și în cadrul Utreniei, la sărbătorile sfinților cu priveghere și polieleu, sau doar a sfinților „cu polieleu”, fără priveghere. De obicei, în cadrul acestor slujbe se cântă doar psalmii 134 și 135. Psalmul 136 este adăugat celorlalți doi doar în duminica fiului risipitor, a lăsatului sec de carne și a lăsatului sec de brânză, de dinainte de Postul Mare.

Este un moment important în cadrul slujbei, deoarece Ușile Sfântului Altar sunt deschise, iar preotul cădește biserica, dând slavă milei dumnezeiești.