Dintre toate ierurgiile, sunt doar câteva pe care le poate săvârşi numai arhiereul (episcopul), şi anume: sfinţirea Sfântului şi Marelui Mir, sfinţirea bisericilor şi a antimiselor şi hirotesiile. Pe toate celelalte le poate face şi preotul.

Ca săvârşitor al ierurgiilor, preotul trebuie să observe următoarele:

a) Să respecte întru totul rânduiala slujbei din Molitfelnic, nelăsând nimic la o parte, dar nici născocind sau adăugând ceva de la sine;

b) Să slujească fără grabă, cu cuviinţă, cu pietate, cu credinţă şi cu convingere, pentru a insufla celor prezenţi respect pentru cele sfinte şi încredere în puterea şi în ajutorul lui Dumnezeu, care se capătă prin aceste slujbe;

c) Să-i povăţuiască şi să-i îndemne pe credincioşi a chema cât mai des mila şi ajutorul lui Dumnezeu în toate cele ce fac, prin rugăciunile preotului, mijloc prin care preotul va contribui la frecventarea ierurgiilor de către credincioşi.

d) Este dator preotul să lămurească, ori de câte ori i se cere sau se iveşte prilejul, rostul şi folosul ierurgiilor în viaţa religioasă a creştinilor şi să tâlcuiască semnificaţia morală, simbolică şi doctrinară a diferitelor acte, rituri sau ceremonii din rânduiala slujbelor, care au nevoie de explicare sau lămurire (ca de exemplu, rânduiala înmormântării).

(Preot Prof. Dr. Ene Braniște, Liturgica specială, Editura Lumea Credinței, București, 2008, p. 361)