Podul lui Vellas din Muntele Athos

Acest pod din piatră a fost construit în anul 1744 pe cheltuiala Episcopului de Vellas, în urma unei minuni a Sfântului Gheorghe.

Pe drumul prăfuit dintre Mănăstirile Iviron şi Marea Lavră, în apropiere de Cap Chelona, se găsesc doi mari torenţi ce străpung coasta muntelui coborând pantele abrupte spre zona Paliampela. Cei doi torenţi cu apă pe tot parcursul anului sunt cunoscuţi sub numele de Vellas Mic și Vellas Mare. Pe malurile inferioare ale torenților cresc păduri de platani.

Deosebit de impresionant este vechiul pod arcuit din piatră, zidit la vărsarea în mare a torentului Vellas Mare. Podul a fost construit în anul 1744 pe cheltuiala Episcopului de Vellas (astăzi Eparhia de Vellas și Konitsa) în urma unei minuni a Sfântului Gheorghe care l-a salvat de la înec pe acest ierarh. Cu timpul, întreaga zonă a luat numele de Vellas. În partea stângă a podului se găseşte Paraclisul „Sfântul Gheorghe”, zidit în acelaşi an cu podul din piatră. În imediata apropiere se găsesc şi ruinele unei clădiri cu un singur etaj.

Odată, în ajunul sărbătorii Buneivestiri, părintele Gavriil de la chilia Buna Vestire Ianakopoula a fost trimis pe jos la Kareia de către stareţul său, ca să ia câteva lucruri pentru hram. Întorcându-se foarte obosit, l-a prins o ploaie torenţială. Când a ajuns la râul Vella, nu putea trece de partea cealaltă datorită apelor umflate. Cugetând puţin şi rugându-se, vede pe un mirean necunoscut cum îi trimite un animal ca să treacă călare pe el. Aşa s-a şi întâmplat! I-a mulţumit acelui necunoscut şi a plecat mai departe, alergând spre chilia sa, fiindcă începuse să se înnopteze. Ajungând acolo, i-a găsit pe părinţi la biserică cântând Paraclisul Maicii Domnului pentru izbăvirea părintelui Gavriil.

Când l-au văzut, L-au slăvit pe Dumnezeu şi pe Maica Domnului pentru izbăvirea ce i-a adus. După ce le-a povestit cele întâmplate la râul Vella, toţi au spus că Arhanghelul Gavriil l-a vizitat pe credinciosul lor frate, cu acelaşi nume, pentru ascultarea şi smerenia sa.

Podul a rămas nefolosit odată cu construirea drumului dintre Kareia şi Marea Lavră în anul 1963.

De la același autor

Ultimele din categorie