În Kareia se află clădirea Sfintei Chinotite – organismul central de conducere al Sfântului Munte, alcătuit din 20 de monahi, câte un reprezentant de la fiecare mănăstire. Aceşti monahi sunt aleşi anual, între 1 şi 10 ianuarie, fiecare mănăstire alegându-şi propriul său reprezentant.

Pe lângă Chinotită, la Kareia există şi un guvernator civil, numit de către Ministerul elen al Afacerilor Externe. Acesta veghează ca să nu existe nicio încălcare a Cartei Constituţionale a Sfântului Munte şi să fie păstrate ordinea şi siguranţa publică. Tot în Kereia se află şi birourile tuturor administratorilor civili, al Poliţiei, al Poştei, al Spitalului.

În ceea ce priveşte problemele ecleziastice şi duhovniceşti, Sfântul Munte se află sub directa jurisdicţie a Patriarhiei Ecumenice. Monahii din Kareia au viaţă idioritmică, asemeni celor din schituri.

Vizavi de clădirea Sfintei Comunităţi se află cea mai importantă biserică din Sfântul Munte: Protaton (965), în formă „bazilică”, unică în Sfântul Munte. Ctitorită de împăratul Constantin cel Mare, biserica Protaton este închinată Adormirii Maicii Domnului. Pictura în frescă a fost realizată la începutul secolului al XIV-lea, de către marele zugrav Manuel Panselinos.

În altarul acestei biserici este păstrată icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului numită Axion Estin. Anual se face litanie cu aceasta icoană în Lunea luminată în Kareia, iar pe 24 octombrie - la Tesalonic. În vechime, Protatonului i-au fost închinate Mănăstirile Cotroceni din Bucureşti şi Sfinţii Trei Ierarhi din Iaşi.

În Turnul de la Protaton se află şi o bibliotecă veche şi foarte bogată. În timpul primului Război Mondial (1914-1918), englezii au silit pe călugări să le arate documentele din bibliotecă, pe care le-au fotografiat şi apoi le-au înapoiat. Aici se găseşte şi primul tipic al Sfântului Munte. Are şi 42 de manuscrise greceşti pe pergament din secolele XII-XIV.

Nu lipsesc din Kareia nici micile magazinaşe, încărcate cu icoane, sculpturi şi alte obiecte de cult, frumos realizate de călugări sau meşteşugari athoniţi. Sub stăpânirea otomană, aşezarea a cunoscut o oarecare dezvoltare economică, locul devenind cu precădere unul axat pe vânzări. Secolul al XIX-lea va fi numit drept „perioada de aur” a locului, mulţime de magazinaşe şi buticuri fiind deschise de călugări şi mireni. Datorită acestor clădiri, Kareia era denumită într-o perioadă drept „Paris-ul din Halkidiki”.

Fiecare mănăstire athonită are câte un conac în Kareia, unde locuiesc reprezentanţii din Chinotită. Pe lângă acestea, mai există şi peste treizeci de chilii. Cele mai cunoscute sunt Burazeri şi Tipikario. În apropiere de Kareia se află Mănăstirea Cultlumuş şi Schitul Sfântul Andrei, cu Athoniada.

Din Kareia pornesc cărări către multe dintre mănăstirile athonite.

(Foto) Kareia ‒ capitala plină de istorie a Muntelui Athos