Acesta s-a dus odată la avva Ioan, care era famen din naștere și după ce au vorbit ei împreună a zis avva Theodor: când eram în Schit, lucrul sufletului era lucrul nostru de căpetenie, iar lucrul mâinilor îl aveam sub lucrul sufletului. Iar acum s-a făcut lucrul sufletului sub lucrul mâinilor și cel de sub lucru a devenit lucru. Și l-a întrebat fratele (avva Ioan), zicând: care este lucrul sufletului pe care acum îl avem sub lucru? Și care este cel de sub lucru pe care acum îl avem lucru? Și a răspuns bătrânul: toate cele ce se fac pentru porunca lui Dumnezeu este lucru al sufletului; iar a lucra pentru sine și a aduna, acestea trebuie să le avem sub lucru. Și a zis fratele: luminează-mi mie pricina aceasta. Și a zis bătrânul: iată, auzi de mine că sunt bolnav și ești dator să mă cercetezi, dar zici în sine-ți: să-mi las lucrul meu acum și sa mă duc? Mai bine să-l sfârșesc întâi și apoi să mă duc? Ți se întâmplă încă și altă pricină și poate nicidecum nu te duci. Iarăși alt frate îți zice ție: dă-mi ajutor, frate! Și zici: să-mi las lucrul meu și să merg să lucrez cu aceasta? Deci, de nu te vei duce, lași porunca lui Dumnezeu care este lucrul sufletului și faci pe cel de sub lucru, care este lucrul mâinilor.

(Patericul, ediția a IV-a rev., Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, pp. 92-93)