Când te luptă patima desfrâului, mănâncă mai puţin şi dormi puţin şi uşor…Fă metanii mai multe… Ţineţi-vă muşchii şi tot trupul în încordare şi nu-i daţi voie nici unui mădular să huzurească. Dacă sunteţi singur, bateţi-vă cu toiagul sau cu mătăniile peste umeri până când durerea devine considerabilă. Acest lucru mai bine decât orice întoarce robul ce rău, trupul, la supunere şi îl smereşte. Dintre mâncăruri, tot ce este gras şi foarte nutritiv să îndepărtaţi în acest timp (în timpul luptei cu patima desfrânării) şi mâncaţi mai puţin. Vă puteţi alege mâncarea nu fierbinte, ci rece. În locul fotoliului moale pentru şedere luaţi-vă un scăunel tare. Ca să dormiţi, înlăturaţi salteaua şi puneţi doar pătura. Şi acoperiţi-vă cu ceva răcoros. În cameră să fie căldură mai puţină. Să vă aerisiţi este bine, dar şi simţurile să le păziţi. Toată nădejdea să v-o puneţi în Domnul. În rugăciune să rămâneţi. Dar niciodată să nu vă intimidaţi… Şi, oricât de puternic ar fi atacul, încordaţi-vă să-l respingeţi. Principalul este să nu îngăduiţi atracţia ţi nici atât consimţirea… Consimţirea îşi ia avânt şi fără voie, dar trebuie s-o respingeţi… şi s-o înlocuiţi cu dezgustul. Să nu încetaţi să-l vedeţi pe vrăjmaşul cel rău în aceste revolte şi să stârniţi mânia împotriva lor. Nu vă descurajaţi, ci luptaţi încontinuu… Fără lupta cu acestea nimeni nu se descurcă. Şi trebuie să aşteptaţi. Dar puteţi face faţă dacă vă înarmaţi cu bărbăţie. Căci fiecare biruinţă asupra patimii vă aduce cunună. Pentru că vrăjmaşului nu îi este de folos să vă aducă cununi, el se va retrage şi nu va mai năvăli. Vor rămâne numai pornirile fireşti, însă ele vor fi atunci slabe şi neputincioase şi vor înceta imediat datorită purtării aspre cu trupul.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înţelepte, Editura Egumeniţa, p. 460-461)