Ai luat hotărârea fermă de a sluji lui Dumnezeu şi de a-I aparţine numai Lui de acum încolo. Taina Spovedaniei şi Pocăinţei ţi-a adus iertare în toate şi ai apărut curată în faţa lui Dumnezeu. Sfânta Îrnpărtăşanie te-a adus în cea mai strânsă unire cu Domnul, sau a înnoit această comuniune cu Domnul nostru Iisus Hristos, şi te-a îndes­tulat cu toată puterea de care ai nevoie. Iată că eşti gata de lucru.

De ne-am putea îndrepta viaţa noastră interioară doar cu o singură dorinţă şi totul să se făptuiască, în felul cel mai bun, sau să rosteşti un cuvânt şi totul să se împlinească pe dată, atunci nu te-ai mai tulbura aşa. Atunci totul s-ar în­tâmpla în modul cel mai fericit, fără ca măcar să o doreşti. Totuşi, astfel este legea vieţii morale libere, cu atât mai mult cu cât firea ei e stricată, încât este nevoie de întă­rire neclintită. Ai nevoie de ajutor îndreptător, dar încă mai trebuie să te străduieşti şi să lupţi, şi lupta cu tine este mai presus de toate.

Viaţa noastră interioară niciodată nu poate fi orân­duită dintr-o dată. Este necesar să te străduieşti întot­deauna să lucrezi asupra ta însăţi, asupra fiinţei interi­oare, prin dobândirea gândului bun şi a harului prin Sfintele Taine. Această trudă şi nevoinţă este îndreptată spre a distruge neorânduiala dinlăuntru; în locul aces­teia se pune buna-rânduială şi armonia, după care ur­mează pacea lăuntrică şi o stare de bucurie a inimii fără de sfârşit.

Asta trebuie să faci de acum înainte! Totuşi, nu te gândi că pentru aceasta trebuie să refaci totul, sau să te încingi cu tot felul de reguli. Absolut nu. Două sau trei reguli mici, două sau trei îndreptări, este tot ce-ţi trebuie.

Înlăuntru este neorânduială; ştii asta din experienţă. Trebuie să o distrugi; tu asta vrei, şi te-ai hotărât să faci asa. Începe prin îndepărtarea imediată a cauzei acestei neorânduieli. Cauza neorânduielii se află în duhul nostru care şi-a pierdut temelia originară. Întemeierea sa este în Dumnezeu. Duhul ajunge la temelia sa prin aducerea aminte de Dumnezeu. Astfel, primul lucru este acesta: Necesitatea de a căpăta obiceiul să-ţi aduci aminte de Dumnezeu neîncetat, cu frică şi cu smerenie. Ţi-am scris data trecută despre asta şi ai fost de acord. Ştii ce metodă trebuie să foloseşti pentru asta şi deja ai început. Dumnezeu să te binecuvinteze! Şi să continui această străduinţă nes­tingherit. Să fii cu Dumnezeu indiferent ce faci; şi îndrep­tează-te spre El cu toată mintea ta, încercând să te porţi ca şi cum ai fi în faţa unui rege. În curând vei căpăta acest obicei, numai să nu renunţi, sau să întrerupi. Dacă împli­neşti această regulă mică în mod conştient, aceasta va redu­ce confuzia interioară şi, deşi vor fi întreruperi, uneori sub forma gândurilor trândave şi inutile, sau alteori sub forma emoţiilor şi poftelor necuvenite, vei observa imediat această greşeală şi vei izgoni aceşti musafiri nepoftiţi, grăbindu-te de fiecare dată să înnoieşti scopul unic al minţii, cu privire la Unul Dumnezeu.

Să ai mintea luminată! Apucă-te de aceasta cu mai multă râvnă, continuă fără să te îndoieşti, şi vei dobândi în curând ceea ce cauţi. Gândul evlavios Într-Unul Dumnezeu se va statornici, şi o dată cu El va veni şi pacea interioară. Asta se va întâmpla în curând; totuşi, nu peste o zi sau două. Aceste lucruri necesită poate câteva luni. Alteori durează ani! Roagă-te Domnului şi El Însuşi te va ajuta.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Viaţa duhovnicească şi cum o putem dobândi, Editura Bunavestire, p. 197-198)