Toate neînţelegerile apar din cauză că, la un moment dat, cineva crede că părerea sau alegerea lui este mai îndreptăţită decât a celuilalt. Virtutea ascultării creştine, cultivată pâ­nă la culmile ei în monahismul ortodox, are ca scop această golire de egoismul demonic, pentru a deschide mintea şi inima către nevoia şi dorinţa aproapelui.

De aceea, şi Apostolul Pavel, voind să dea un dreptar de convieţuire fericită, sfătuieşte ca fiecare „să nu caute ale sale, ci ale aproapelui". În această dăruire se descoperă taina iubirii şi în acest sens a zis Hristos că mai fericit este a da decât a primi. Cel care se dăruieşte pe sine aproapelui său prin tăierea voii primeşte în schimb pe aproapele său şi binecuvântarea lui Dumnezeu, după cum Avraam, care a fost gata să-şi jertfească fiul, a primit înapoi şi fiul, şi binecuvânta­rea. Dragostea cere întotdeauna aceas­tă jertfă.

(Ieromonah Savatie Baștovoi, A iubi înseamnă a ierta, ediția a doua, Editura Cathisma, București, 2006, pp. 126-127)