Cursul de catehetică și oratorie continua, se apropia timpul să se termine când au început întrebările din partea studenților din primul an al Facultății de Teologie „Sfântul Atanasie Athonitul” a Universității Ortodoxe din Congo.

‒ Cum trebuie să ne apropiem de lume?

‒ Cum să ajutăm pe preot în parohia noastră?

‒ Preotul nostru este responsabil de o mare provincie, cu multe sate, multe biserici. Unele sunt construite, altele sunt în șantier.

‒ Noi nu avem preot. Avem însă o frumoasă biserică cu catehetul nostru. Ne strângem laolaltă și cântăm. Din când în când ne vine și un preot. Așteptăm, poate și acum de Paști va veni cineva.

Fiecare student spunea greutățile ce le avea în satul sau în orașul lui. Discuția s-a întețit.

Însă Haralambie din Bandundu (o provincie în Congo) stătea gânditor și supărat într-un loc și privea pe colegii lui. Nu a mai rezistat. Două lacrimi au curs pe obrajii lui și un plânset a izbucnit din lăuntrul lui:

‒ Noi nu avem nici biserică și nici în apropiere nu există vreuna.

Lacrimile au căzut pe pupitru. S-a făcut liniște pentru puțin timp. Am încercat să rup puțin tăcerea ca să ieșim din încurcătura în care căzuserăm toți.

‒ O să vedem cum facem, Haralambie! Vino mai târziu la birou!

Minunea

Nu am reușit să termin și a sunat telefonul. Am observat că era de undeva de departe. Poate este ceva urgent, m-am întrebat. Mi-am cerut scuze de la studenți și am răspuns:

‒  Bună ziua... Ce mai faceți? (în franceză, n. trad.)

‒  Cine sunteți? Cine? Atunci am recunoscut vocea fratelui nostru de la biroul Frăției Misiunilor Externe din Tesalonic.

‒  Înaltpreasfințite părinte, Maica Domnului vă trimite un dar, o biserică a Bunei Vestiri. Trebuie să începeți imediat construcția.

M-am pierdut. Priveam când la Haralambie, când la telefon. M-am pierdut cu cuvintele:

‒  Vom vedea! am răspuns. Sunt la curs și tocmai despre acest lucru discutasem cu studenții.

Maica Domnului a răspuns lacrimilor lui Haralambie. Am întrebat imediat de persoana responsabilă pentru misiune în ținutul Bandundu, pe domnul Theodor Fumuaza, decan al Universității de Pedagogie din Kinshasa și prorector al Universității noastre Ortodoxe din acea zonă de unde este originar Haralambie.

‒  Theodore, Maica Domnului ne va trimite o biserică a Bunei Vestiri. Aveți teren pentru ea?

‒  Da, două hectare ale noastre, destul loc pentru o biserică, școală, spital. Avem și trei studenți la Facultatea noastră de Teologie, pregătiți pentru activitate.

‒  Atunci înaintăm. Un nou centru misionar deschide Maica Domnului în Bandundu, Congo. Maica Domnului a auzit plânsetul lui Haralambie și a răspuns lacrimilor lui.