Părintele protosinghel Serafim Mihali, starețul Mănăstirii Bisericani își amintește:

Directorul spitalului de atunci ‒ doctorul Constantinescu ‒ era activist de partid. Spitalul avea în acea vreme peste 200 de salariați, căci erau 600 de bolnavi. Acest om a dat dispoziție la niște muncitori cu tafuri și drujbe să taie stejarul. Oamenii s-au sfiit, temându-se, dar unul dintre drujbiști, care era bețiv, s-a apucat de l-a tăiat.

Sunt vreo cinci ani de când a venit un om din Almaș, de vreo 70 de ani, și mi-a povestit cu de-amănuntul cum s-a întâmplat acest fapt. Îmi spunea că a lucrat când era tânăr la pădure, la scoaterea de lemne, și povestea cum unul dintre cei cu care lucra a tăiat stejarul, sub influența unui pahar de vin. Gheorghe parcă îl chema. „Nu trecuseră, Părinte, 40 de zile de când îl tăiase și ne mutasem cu scoaterea lemnului în alt loc. Tăind acel Gheorghe cu drujba, a căzut un copac pe el și a murit zdrobit. Toată lumea s-a înspăimântat”.

Nici doctorul Constantinescu ‒ cel care a dat dispoziția ‒ n-a trăit prea mulți ani. S-a îmbolnăvit, Dumnezeu știe de ce fel de boală. Căpătase un microb așa cumplit, încât sfârșitul vieții lui s-ar fi petrecut în chinuri groaznice. El mai avea un frate, medic la București, și a plecat acolo la spital. Știind că îl așteaptă suferința acestei boli pe care o avea, a înnebunit, săracul, și s-a sinucis. A băgat o spaimă în tot personalul cu fapta sa, știindu-se că el a fost cel care a dat poruncă să se taie stejarul unde se arătase Maica Domnului. Nu s-a mediatizat cazul atunci.