După înălțarea la ceruri a Mântuitorului Hristos, Maica Domnului era marea mângâiere a Sfinților Apostoli și a celor ce crezuseră și urmaseră dumneze­iescului învățător.

Inima Maicii Domnului ascundea multe taine și negrăite bucurii. Văzuse atâtea lucruri minunate, auzise atâtea cuvinte nemaiauzite, atâtea taine îi va fi încredințat Fiul ei, Domnul Hristos, pe care ea le pusese în inima sa. Multe din cele scrise în Sfintele Evanghelii, sfinții evangheliști și îndeosebi Sfântul Evanghelist Ioan, le vor fi auzit din sfânta ei gură.

Sfânta Tradiție ne spune că Maica Domnului a trăit până la vârsta bătrâneții în tăcută smerenie, împreună cu ucenicul iubit Ioan, în Efes; dar ea mergea adeseori la Sfintele Locuri din Ierusalim, locul atâtor mari și sfin­te amintiri și unde și-a încheiat și viața pământească. În Ghetsimani, mormântul Maicii Domnului este cinstit și astăzi cu adâncă evlavie de toată lumea creștină. 

Ne spune iarăși Sfânta Tradiție, că nu mult după sfânta ei Adormire, pe când Sfinții Apostoli se adunau la cina zilnică și rosteau: „Mare este numele Prea Sfintei Tre­imi, Doamne Iisuse Hristoase, ajută-ne nouă”, într-una din zile, li s-a arătat aievea Maica Domnului, înconjurată de îngeri luminați și le-a zis: „Bucurați-vă că eu sunt cu voi în toate zilele!”. Atunci, ucenicii, cu spaimă și cu bucurie au strigat: „Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, ajută-ne nouă!”. Și de atunci a rămas „Rânduiala Panaghiei”, care se săvârșește la sfintele Mănăstiri la masa de obște, în zilele de Duminici și sărbători și care ne amintește de făgăduința Maicii Domnului: „Bucurați-vă că Eu sunt cu voi în toate zilele!”.

Mare a fost atunci bucuria Sfinților Apostoli și mare este nădejdea tuturor creștinilor, știind noi de această făgăduință a Maicii Domnului! Cu adevărat, Maica Domnului ne-a făgăduit că este cu noi în toate zilele, ea își ține făgăduința și noi o întâlnim pretutindeni în calea vieții noastre pământești. Este plină lumea creștină de bisericile închinate Maicii Domnului și nenumărate sunt icoanele ei făcătoare de minuni, de la care necontenit ea revarsă cu îmbelșugare darurile sale cele bogate, peste credincioșii care aleargă cu credință și evlavie la Dânsa.

De aceea, drept prinos de recunoștință, cele mai frumoase cuvinte rostite de limba omenească au fost adresate Maicii Domnului: împărăteasa cerului și a pământului, mai cinstită decât Heruvimii și Serafimii, Maica luminii, Maica rugăciunii, izvor de milă, grabnică ajutătoare, zid nebiruit și lumii scăpare.

(Ieromonahul Petroniu Tănase, Chemarea Sfintei Ortodoxii, Editura Bizantină, București, 2006, pp. 17-19)