Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, alături de Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, și de Preasfințitul Părinte Gurie, Episcopul Devei și Hunedoarei, înconjurați de un sobor numeros de preoți și diaconi, au oficiat slujba de sfințire a bisericii, care a primit, cu acest prilej, al treilea hram: „Duminica Sfinților Români”.

După slujba de târnosire, a urmat Sfânta Liturghie, oficiată în altarul de vară al mănăstirii. Răspunsurile liturgice au fost date de psalți membrii ai Grupului psaltic „Tronos” al Patriarhiei Române.

Curtea mănăstirii s-a dovedit neîncăpătoare pentru numeroșii credincioși și pelerini, din mai multe părți ale țării, care au participat la acest moment de rugăciune și binecuvântare. Pentru aceștia a fost amenajat un ecran exterior, pe care s-a putut urmări întreaga slujbă.

După citirea pericopei evanghelice, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan a rostit un cuvânt de învățătură în care a vorbit despre nevoia de a ierta, sursa reală de liniște și echilibru în viața noastră:

„La mormântul părintelui Mina Dobzeu (din curtea Catedralei Episcopale din Huși), era așezat, pe piatră, un cuvânt pe care părintele îl rostea pentru sine și pentru alții: «uită totul, rabdă totul, iartă totul». Este un mandat pe care Biserica îl așază în inima noastră nu doar pentru a împlini o poruncă sfântă.

Pentru a avea pace, liniște și odihnă sufletească, omul este chemat să uite totul, să rabde totul și să ierte totul. Sfânta Evanghelie ne arată că oamenii se împart în două cete, și în viața noastră aparținem uneia sau alteia din acestea. Ni se prezintă doi oameni, unul care iartă și unul care, deși este iertat, nu iartă. Biserica ne cheamă să alegem căreia din cete aparținem, categoriei de oameni care se luptă pentru a ierta sau categoriei celor care nu vor să ierte?

Sfântul Apostol Pavel, în Epistola I către Corinteni, la capitolul 9, ne spune: «voi sunteți pecetea apostoliei mele». Pentru a avea această cinste, suntem chemați la iertare. Nu putem fi urmași ai Sfântului Pavel dacă suntem oameni ai neiertării. Cel care iartă, o face cu nădejdea că și el, la rândul său, va fi iertat de Dumnezeu. Domnul Hristos ne arată că dacă iertăm greșelile oamenilor, Dumnezeu ni le va ierta pe ale noastre.

Sfântul Pavel ne spune «să nu fim piedică Evangheliei». Cel care iartă nu este piedică pentru Evanghelie. Cel care nu iartă este piedică pentru Sfânta Evanghelie, pentru că aceasta este destinată să fie mărturisită și urmată de oameni. Dacă cineva ne vede incapabili de iertare, va zice: „ce fel de creștini sunt aceștia care nu iartă?” Prin aceasta se pune o mare piedică Evangheliei Domnului Hristos!

Părintele Nicolae Steinhardt spunea că «iertarea este suflul lui Dumnezeu prezent în ființa umană»”.

Înaltpreasfinția Sa a arătat cum este bine să procedăm atunci când cineva ne greșește constant:

„De câte ori suntem chemați să iertăm? De șaptezeci de ori câte șapte, adică întotdeauna. În același timp, pe cel care ne face rău și pe care noi tindem să îl iertăm, îl lăsăm, în continuare, în nemernicia sa? Părintele Arsenie Papacioc, aplecându-se asupra cuvântului Domnului Hristos: «celui ce te-a lovit peste obraz, întoarce-l și pe celălalt», a primit întrebarea „dacă ne lovește a treia oară ce să facem?”.

Răspunsul a fost: „dacă te lovește a treia oară, îl iertăm, pe de o parte, dar, pe de altă parte, punem mâna pe mâna lui și îl oprim să ne mai lovească”. Nu pentru că nu am avea puterea de a-l ierta, ci pentru că trebuie să ne fie milă de el, să nu îl lăsăm în răutatea lui.

Iertarea la care suntem chemați nu este doar un efort punctual de voință. Omul nu poate să ierte dacă nu are dragoste în inima sa, dacă nu are smerenie și conștiința propriilor sale păcate. Omul nu poate să ierte dacă nu primește izvor de putere de la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie. Fără iertare, omul este înlănțuit în chingile răutății personale.”

Aproape de finalul slujbei, Părintele Mitropolit Teofan l-a hirotesit întru arhimandrit pe părintele stareț Zaharia Curteanu, care este și exarhul mănăstirilor din Episcopia Hușilor. Părintele Episcop Ignatie a dat citire Gramatei de ridicare în rang, oferindu-i crucea pectorală și bedernița, iar Părintele Episcop Gurie i-a înmânat bastonul de arhimandrit.

La finalul Sfintei Liturghii, Părintele Episcop Ignatie a mulțumit Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan pentru dragoste, osteneală, bunătate și pentru disponibilitatea pe care o are întotdeauna față de Episcopia Hușilor, nu numai în calitate de mitropolit, ci, mai ales, ca părinte. A mulțumit, de asemenea, Părintelui Episcop Gurie pentru că a răspuns invitației de a participa la acest eveniment marcant din viața mănăstirii Alexandru Vlahuță.

Ierarhul Hușilor i-a îndemnat pe cei prezenți să se străduiască să imortalizeze chipul lui Hristos în inimile și sufletele lor:

„Momentele de har de tihnă și de multă binecuvântare pe care le-am trăit ne îndatorează să îi aducem slavă lui Dumnezeu, Maicii Domnului și sfinților care ocrotesc această mănăstire.

Este ziua în care truda părintelui stareț, dimpreună cu obștea acestei mănăstiri, și cu toți oamenii de bine, binefăcătorii și prietenii acestui așezământ monahal, a fost sfințită și dăruită de Dumnezeu nouă oamenilor.

Noi astăzi am trăit o minune: minunea de a fi în cer! Prin Liturghie, prin rugăciune, dacă ne-am străduit, după putințele noastre, am fost în ceruri. Noi așa ne rugăm în Liturghie: „Sus avem inimile”. Să fim desprinși de tot ceea ce ține de lumesc, de griji, și să căutăm Împărăția lui Dumnezeu.

În timpul slujbei mulți erau cu telefoanele în mâini. Vrem să imortalizăm, prin telefon, o anumită situație sau persoană, la care, apoi, să ne uităm și să rememorăm bucuria a ceea ce este transpus acolo, să intrăm în duhul a ceea ce am fotografiat.

Oare reușim, când venim la slujbă, să prindem, prin mintea și inima noastră, chipul lui Hristos, și să îl imortalizăm, în noi, ca pe o fotografie? Sfântul Grigorie de Nyssa ne spune că noi suntem chemați ca «prin culorile virtuții să zugrăvim chipul lui Hristos» - primit în Taina Sfântului Botez -, care, din pricina neputințelor noastre, este acoperit de păcate. Când venim la slujbă să aprindem o mică candelă a harului în inimile noastre.”

Părintele Episcop Ignatie a mulțumit autorităților județene și locale pentru prezența la acest eveniment și pentru sprijinul acordat pelerinilor care doresc să ajungă la mănăstire, prin realizarea unui drum de acces modern.

De asemenea, a acordat Crucea episcopală «Episcopul Grigorie Leu» domnului Lazăr Neacșu, și Diplome de vrednicie tuturor celor care s-au implicat, de-a lungul timpului, în ctitorirea acestui așezământ monahal.

La rândul său, părintele stareț Zaharia Curteanu, exarhul mănăstirilor din Episcopia Hușilor, a mulțumit Ierarhilor prezenți pentru bucuria făcută obștii și pelerinilor și a prezentat câteva crâmpeie din devenirea Mănăstirii „Alexandru Vlahuță” – cea mai „tânără” mănăstire din cadrul Episcopiei Hușilor, înființată acum 20 de ani.

După Sfânta Liturghie, toți pelerinii prezenți au putut să se închine, trecând prin Sfântul Altar.

Sursa: episcopiahusilor.ro