Festivalul Ortodox din Praga a fost deschis cu un concert intitulat „Tradiţia bizantină vs tradiţia slavonă“, susţinut, în Catedrala ortodoxă cu hramul „Sf. Chiril şi Metodiu“ din Praga, de Corul de bărbaţi „Byzantion“ din Iaşi şi Corul de fete „Filokalia“ din Praga. „Prin interpretarea noastră, am încercat să transmitem o parte din frumuseţea, complexitatea şi profunzimea monodiei bizantine, o monodie pe cât de complexă şi de sobră, pe atât de lipsită de teatralităţi sau excese şi care revelează o imagine muzicală a ceea ce istoricul român Nicolae Iorga numea «Bizanţ după Bizanţ»“, spune Adrian Sîrbu, dirijorul Corului „Byzantion“, grup care activează, cu binecuvântarea IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, sub egida Universităţii de Arte „George Enescu“ din Iaşi. De asemenea, în cadrul festivalului, dirijorul ieşean a susţinut o prelegere intitulată „Muzica bizantină în România“.

O invitaţie de a admira frumuseţea de veacuri a două mănăstiri ortodoxe

Muzica şi cuvântul au fost urmate de prezentarea unor imagini din viaţa Ortodoxiei răsăritene, reunite în cadrul expoziţiei de fotografie intitulate „Bogăţia bisericească din România şi Cipru“. Expoziţia a prezentat două simboluri ale istoriei Ortodoxiei şi trăirii monahale din cele două ţări: Mănăstirea „Sf. Trei Ierarhi“ din Iaşi şi Mănăstirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu Kykkos din Cipru. Din partea Mănăstirii „Sf. Trei Ierarhi“, la eveniment au participat arhimandritul Nichifor Horia, stareţul aşezării monahale, care le-a împărtăşit vizitatorilor expoziţiei istoria şi bogata zestre religioasă, culturală şi arhitectonică a mănăstirii, şi ieromonahul Mihail Gheaţău, pictor de icoane şi autorul pozelor de prezentare. „Această expoziţie a fost nu doar o invitaţie de a admira frumuseţea de veacuri a două mănăstiri ortodoxe - una din Romania, alta din Cipru -, ci, mai ales, de a ne îmbogăţi sufleteşte, de a deveni noi înşine mai frumoşi. Şi etimologia cuvântului «Filocalia», numele asociaţiei partenere Institutului Cultural Român în acest proiect, o găsim în grecescul «iubire de frumos». Filocalia este o colecţie de texte care se referă la viaţa contemplativă şi ascetică, scrise înainte de secolul al IX-lea de către mari Părinţi ai spiritualităţii ortodoxe răsăritene, toţi fiind călugări. Cuvântul plin de viaţă, plin de putere şi de înţelepciune al acestor călugări retraşi din vâltoarea lumii, cu toate frumuseţile, dar şi neputinţele ei, ne este oferit tuturor iubitorilor de frumos. Şi mărturia lor aceasta este: că numai în relaţie cu Creatorul frumuseţii lumii acesteia, omul poate deveni frumos şi, la rându-i, creator de noi frumuseţi. Mănăstirea «Sfinţii Trei Ierarhi» poartă mărturia unei asemenea trăiri, pe care şi noi am încercat să o surprindem în imagini, să o cuprindem în cuvinte şi să o oferim tuturor celor care au călcat pragul acestei expoziţii, care va rămâne deschisă până pe 25 noiembrie“, a spus părintele arhimandrit Nichifor Horia.

Mănăstirea „Sfinţii Trei Ierarhi“, simfonie a artelor în rugăciune

Cea mai frumoasă ctitorie a lui Vasile Lupu Voievod, adevărată simfonie a artelor în rugăciune, biserica Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi“ a fost ridicată de către binecredinciosul voievod între anii 1637-1639, reflectând aspiraţia acestuia spre lumea bizantină, combinând structuri şi forme tradiţionale, cu materiale preţioase şi o decoraţie fastuoasă. Numind biserica „sfântă rugă“, aşa cum indică inscripţia de la intrare, credinciosul voievod şi-a exprimat dorinţa ca frumuseţea unică a bisericii să ajute dorului de rugăciune pe care preoţii, monahii şi credincioşii sunt chemaţi să o înalţe în fiecare zi pentru ctitori, „pentru pacea lumii, pentru mântuirea sufletelor“. Mitropolitul Varlaam a sfinţit acest sfânt lăcaş la data de 6 mai 1639, iar doi ani mai târziu, în ziua de 13 iunie 1641, aici au fost aşezate moaştele Sf. Cuvioase Parascheva, aflate în prezent în Catedrala mitropolitană.

În nişa ce a adopostit sfintele moaşte se află acum racla cu moaştele Sf. Ierarh Vasile cel Mare, primite în dar de voievodul Vasile Lupu la 1650. Confiscate de autorităţile timpului în 1975, moaştele marelui ierarh au fost readuse la Iaşi pe 28 decembrie 2000.

Un alt moment important din viaţa Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi“ l-a reprezentat anul 1640, când aici era instalată prima tipografie din Moldova, unde aveau sa fie tipărite „Cazania românească“ a mitropolitului Varlaam, masivul său tratat despre cele Şapte Taine ale Bisericii, „Răspunsul la Catehismul calvinesc“, precum şi „Pravila lui Vasile Lupu“, prima antologie de legi a Moldovei.

Domnitorul Vasile Lupu a pus bazele colegiului de la „Trei Ierarhi“, prima instituţie de învăţământ românesc din Moldova, organizată după modelul Academiei kievene. La sfârşitul secolului al XIX-lea, în chiliile de la „Trei Ierarhi“ încă mai funcţiona colegiul vasilian, sub numele de Şcoala Normală „Vasile Lupu“.

Tot aici s-au desfăşurat, în 1642, dezbaterile teologice pan-ortodoxe, care s-au finalizat prin a aproba Mărturisirea Ortodoxă alcătuită de Petru Movilă, mitropolitul Kievului, eveniment rămas în istorie sub denumirea de Sinodul de la Iaşi. Peste timp, în 1888, paraclisul aflat în Sala Gotică, care adăpostea, temporar, racla Sf. Cuvioase Parascheva, a fost martorul celei mai cunoscute şi uimitoare dintre faptele minunate ale sfintei, ale cărei moaşte nu au fost atinse de puternicul incendiu din noaptea de 26 spre 27 decembrie, deşi totul în jur a fost mistuit de flăcări. Jefuită şi arsă în anii 1650 şi 1686, zguduită de cutremure în anii 1711, 1781, 1795, 1802, biserica va fi restaurată între anii 1882-1887. Resfinţirea lăcaşului s-a făcut în anul 1904. După 1990, ctitoria voievodală a lui Vasile Lupu şi-a recăpătat statutul de mănăstire, astfel încât frumuseţea artistică se împlineşte, zi de zi, cu bucuria netrecătoare a rugăciunii.