Mănăstirea „Sfinţii Trei Ierarhi“ din Iaşi, simfonie a artelor în rugăciune
La Editura „Doxologia“ au apărut două noi ediţii (în limba română şi în limba engleză) ale Albumului Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi“ din Iaşi, într-o prezentare grafică unitară, coerentă, în care ilustraţiile şi textul sunt pilonii pe care se edifică imaginea completă, complexă a acestei bijuterii arhitectonice de excepţie. Albumul este publicat în format A4, având 44 de pagini color.
Cea mai frumoasă ctitorie a lui Vasile Lupu Voievod, adevărată simfonie a artelor în rugăciune, Mănăstirea „Sfinţii Trei Ierarhi“ a fost ridicată de către bine-credinciosul voievod între anii 1637-1639, reflectând aspiraţia acestuia spre lumea bizantină, combinând structuri şi forme tradiţionale cu materiale preţioase şi o decoraţie fastuoasă. Numind biserica „sfântă rugă“, aşa cum indică inscripţia de la intrare, credinciosul voievod îşi exprimă dorinţa ca frumuseţea unică a bisericii ce aduce bucurie ochilor să ajute dorului de rugăciune, pe care preoţii, monahii şi credincioşii sunt chemaţi să o înalţe în fiecare zi pentru ctitori, „pentru pacea lumii, pentru mântuirea sufletelor“.
Mitropolitul Varlaam a sfinţit acest sfânt lăcaş la data de 6 mai 1639, iar doi ani mai târziu, în ziua de 13 iunie 1641, aici au fost aşezate moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva. Racla cu cinstitele moaşte a fost transportată de la Constantinopol cu o corabie pe Marea Neagră, fiind însoţită de trei mitropoliţi greci: Ioanichie al Heracleei, Partenie al Adrianopolului şi Teofan al Paleopatrei. Ajungând la Galaţi, apoi la Iaşi, au fost întâmpinate de Vasile Vodă Lupu, de mitropolitul Varlaam şi de episcopii de Roman şi Huşi, de cler şi de credincioşi. În prezent, sfintele moaşte se află în Catedrala mitropolitană din Iaşi, nişa din biserica Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi“ adăpostind acum racla cu moaştele Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, primite în dar de voievodul Vasile Lupu, la 1650. Confiscate de autorităţile timpului în 1975, moaştele marelui ierarh au fost readuse la Iaşi pe 28 decembrie 2000.
În 1640, la ctitoria lui Vasile Lupu era instalată prima tipografie din Moldova, a cărei presă tipografică era adusă de la Kiev, unde aveau sa fie tipărite Cazania românească a Mitropolitului Varlaam, masivul său tratat despre cele Şapte Taine ale Bisericii, Răspunsul la Catehismul calvinesc, precum şi Pravila lui Vasile Lupu, prima antologie de legi a Moldovei.
În aceiaşi ani, domnitorul Vasile Lupu a pus bazele colegiului de la „Trei Ierarhi“, prima instituţie de învăţământ românesc din Moldova, organizată după modelul Academiei kievene. La sfârşitul secolului al XIX-lea, în chiliile de la „Trei Ierarhi“ încă mai funcţiona Colegiul vasilian, sub numele de Şcoala Normală „Vasile Lupu“. În 1874, din comisia de examinare a şcolii făcea parte şi marele poet român Mihai Eminescu, care a locuit un timp într-una dintre chiliile mănăstirii.
Tot aici s-au desfăşurat, în 1642, dezbaterile teologice pan-ortodoxe, care s-au finalizat prin a aproba Mărturisirea Ortodoxă, alcătuită de Petru Movilă, mitropolitul Kievului, eveniment rămas în istorie sub denumirea de Sinodul de la Iaşi. Peste timp, în 1888, paraclisul aflat în Sala Gotică, care adăpostea temporar racla Sfintei Cuvioase Parascheva, a fost martorul celei mai cunoscute şi uimitoare dintre faptele minunate ale sfintei, ale cărei moaşte nu au fost atinse de puternicul incendiu din noaptea de 26 spre 27 decembrie, deşi totul în jur a ars.
Jefuită şi arsă în anii 1650 şi 1686, zguduită de cutremure în anii 1711, 1781, 1795, 1802, biserica va fi restaurată între anii 1882-1887. Ulterior, pictura şi amenajarea interiorului au durat până în anul 1898, resfinţirea lăcaşului făcându-se în anul 1904, sub domnia regelui Carol I.
După 1990, ctitoria voievodală a lui Vasile Lupu şi-a recăpătat statutul de mănăstire, astfel încât frumuseţea artistică se împlineşte zi de zi cu bucuria netrecătoare a rugăciunii.
