Mănăstirea Tazlău (Tazlău, județul Neamț) Mănăstirea Tazlău este o mănăstire de călugări cu hramul „Nașterea Maicii Domnului“, situată în localitatea Tazlău la 36 km sud de Piatra Neamț. Ea este o ctitorie din 1497 a lui Ștefan cel Mare pe locul unei foste biserici de lemn construită de Alexandru cel Bun. Așezământul, monument istoric cu construcție masivă din piatră în plan trilobat (treflat) a fost jefuit și distrus de mai multe ori, apoi refăcut, din păcate, nu la același nivel artistic. Așezată la poalele Măgurii Tazlăului, într-o regiune de un pitoresc deosebit, Biserica „Nașterea Maicii Domnului“ a Mănăstirii Tazlău se numără printre cele mai importante monumente ale județului Neamț. Primul document care menționează despre această mănăstire este datat din 30 octombrie 1458, când Sfântul Ștefan cel Mare, la rugămintea egumenului Mănăstirii Bistrița, Eustatie, întărește hotarele braniștei acelei mănăstiri. Este sigur că obștea monahală de la Tazlău s-a constituit înaintea construirii actualului edificiu, deoarece printr-un document din 1481, Sfântul Ștefan cel Mare dăruiește Mănăstirii Tazlău două sate - Borlești și Dragomirești - din „Câmpul lui Dragoș“. Biserica este înconjurată de o incintă cu ziduri de piatră, prevăzute cu metereze și contraforturi la exterior. Intrarea se arcuiește sub turnul-clopotniță, situat la răsărit. Biserica „Nașterea Maicii Domnului“ de la Tazlău este una dintre cele mai monumentale ctitorii ale Sfântului Ștefan cel Mare. Ea are un plan triconc cu sânurile laterale rotunjite dar de mici dimensiuni în comparație cu absida alungitâ a altarului și contraforturi la pronaosul evidențiat printr-un decros, la abside și în colțurile pridvorului adăugat la sfârșitul secolului al XVI-lea, în timpul Movileștilor. O perioada întunecată pentru Mănăstirea Tazlău, a fost în timpul cât a fost închinată Sfântului Mormânt: 1695-1705 și 1743-1863. Fiind egumeni străini se micșorează comunitatea monahilor, interesele fiind ca numărul lor să fie numai strictul necesar să poată supraveghea producția pe proprietățile bisericești. În anul 1711 Constantin Mavrocordat o va închina Muntelui Sinai. În anul 1835 biserica Mănăstirii Tazlău este transformată în biserică parohială, servind cu prioritate nevoilor satului. Prin hotărârea Sinodului Bisericii Ortodoxe Române, din 1990, biserica Sfântului Voievod Ștefan cel Mare este declarată mănăstire de monahi, fiind readusă la ceea ce a fost destinată, de peste 500 de ani, de marele ei ctitor.