Mila lui Dumnezeu fie cu dumneavoastră!

Mare amărăciune v-a lovit şi este firesc să vă mâhniţi. Totuşi, nu uitaţi să păstraţi măsura şi în mâhnire. Daţi firii datoria cuvenită: jeliţi o vreme, plângeţi o vreme, apoi la treabă. Primiţi mângâiere de la făgăduinţele credinţei noastre. Iat-o pe cea dintâi: aproape este Domnul de toţi cei cu inima înfrântă... Veniţi la Mine, toţi cei osteniţi si împovăraţi, şi eu vă voi odihni pre voi... Odihniţi-vă în Domnul, şi la suspinele Dumneavoastră El vă va trimite mângâiere.

E dureros când moare cineva. Iată, şi Dumneavoastră vestiţi că v-a murit soţia, vrând să spuneţi prin asta că s-a întâmplat un necaz cumplit. La noi a luat naştere ciudata credinţă că moartea e ceva înfricoşător. Dar ea, de fapt, ce este? Este ca trecerea dintr-o odaie în alta sau din orice alt loc în altul... Şi Ana Dumneavoastră este vie, la fel ca înainte, doar că trăieşte în alt fel. Ea îşi aduce aminte de soţul său iubit, şi de copii, şi de ceilalţi casnici, şi este lângă voi atunci când îi dă voie Stăpânirea de dincolo. De obicei oamenii îşi zic: „Au îngropat-o în pământ, sărăcuţa; acolo-i umezeală şi întuneric, vai-vai...”. Dar ea nu este în pământ, e lângă voi; se uită la cei ce plâng şi clatină din cap: „De ce plâng oare? Dincolo e mai bine...”. Dacă i s-ar propune să se întoarcă pe pământ la soţul ei, pentru nimic nu s-ar învoi, fiindcă asta ar însemna să se întoarcă în trup, iar acest lucru ar fi atât de neplăcut pentru ea... Lucrul pentru care trebuie să vă faceţi griji e starea sufletului ei. Dacă a murit spovedită şi împărtăşită, intrarea ei dincolo este reuşită. Dacă n-a reuşit să se spovedească şi să se împărtăşească înainte de moarte, amintiţi-vă că a primit de atâtea ori aceste Taine, că este fiică a adevăratei Biserici a lui Hristos, care e trupul Lui...

Aşadar, este vremea să încetaţi cu jalea. Mai bine v-aţi reface rânduiala vieţii de zi cu zi. Chiar dacă suspinaţi din când în când, trebuie să vă împliniţi slujirea fără oprire. Să vă binecuvânteze Domnul! Domnul să vă mângâie! Mântuiţi-vă!

Al vostru voitor de bine,

Episcopul Teofan

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Mântuirea în viața de familie, Editura Sophia, Bucureşti, 2004, p. 55-57)