Orbeşte sufletul, pentru că-l lipseşte de socotinţă şi judecată şi-l aruncă în primejdii felurite. Tulbură mistuirea şi vatămă sănătatea. De aceea, cei mânioşi din pricina acestei boale, trăiesc puţin.

Mânia lipseşte pe om de pacea dinăuntru şi dinafară, care este cel mai scump lucru din această lume, şi-l face de petrece o viaţă nenorocită şi plină de întristare. Şi peste toate acestea, îl tulbură pe om mânia, încât nici sufleteşti, nici trupeşti fapte bune nu poate să facă, ci nevrednice şi nefolositoare.

(Monahul Agapie Criteanu, Mântuirea păcătoșilor, Editura Egumenița, 2009, pp. 101-102)