„Mânia, care în chip firesc trebuie îndreptată împotriva şarpelui, o folosim împotriva aproapelui. Avem înlăuntrul nostru mânie ca s-o folosim într-un singur fel: s-o îndreptăm împotriva diavolului. Noi însă îl punem pe aproapele nostru în locul diavolului şi, astfel, în loc să ne mâniem împotriva satanei, ne umplem de mânie împotriva aproapelui nostru, pentru că pe acesta îl vedem. Purtarea lui ne atinge ego-ul şi, asemenea unui material inflamabil, ne aprindem şi ne întoarcem împotriva lui. Dacă l-am vedea însă pe diavolul vărsător de sânge, care umblă răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită (I Petru 5, 8), atunci ne-am întoarce toată mânia împotriva lui, şi câte rugăciuni n-am face, câte postiri şi privegheri, numai ca să-l pierdem!

Însă el, fiind atotviclean, se ascunde de ochii noştri, tocmai ca să nu aprindă înlăuntrul nostru mânia sălbatică, şi să-l atacăm şi să-l pierdem cu armele ucigătoare pe care ni le-a dat Hristos. Deci prin viclenia lui are un câştig îndoit: în primul rând, scapă de mânia, de urgia şi de atacul nostru, şi în al doilea rând îl face să plătească pe fratele nostru, pe care-l urăşte de moarte.

Este cu putinţă ca altul să te jignească, să te ocărască, să te vorbească de rău şi tu să nu te mânii? Pentru că ne-o cere Domnul, sigur că este cu putinţă! Este de ajuns să ne străduim (fără strădanie şi luptă nu este cu putinţă!).

Gata am fost, şi nu m-am tulburat să păzesc poruncile Tale (Psalmul 118, 60), spunea Prorocul David. „Adică, m-am pregătit în chip potrivit şi n-am întâmpinat greutăţi ca să ţin legea Ta dumnezeiască." Deci şi noi, când ne pregătim, vom ţine legea dumnezeiască, ne vom înfrâna mânia, oricâte dificultăţi s-ar ivi. Sfântul Ioan Gură de Aur spunea păstoriţilor săi: „Amintiţi-vă de cununa de spini a Domnului, de hlamida, trestia, pălmuirile, loviturile peste faţă, scuipările, ocările venite asupra Lui. Dacă le avem pe toate acestea în minte, este cu putinţă să piară dinlăuntrul nostru orice mânie" (Omilia 84 la Evanghelia Sfântului Ioan).

(Arhimandrit Vasilios Bacoianis, Nu te mai suport- arta îimpăcării cu tine însuți și cu ceilalți, Ed.Tabor, București 2011, p.41-42)