Pe un alt sfânt, satana se străduia în fel şi chip a-l ispiti să-şi însuşească mântuirea cu de la sine putere. Când acesta trăgea să moară, satana îi spunea: ,,M-ai biruit!” (asta fiind acelaşi lucru cu a te mântui şi a intra în Împărăţia cerurilor). „Tu minciună eşti, şi minţi atunci când spui că te-am biruit. Încă nu a venit vremea să spun asta.” Pe când trecea el prin vămi, satana iarăşi îi zice sfântului: ,,M-ai biruit!” Pleacă, înşelare vicleană, a răspuns sfântul, încă nu a venit vremea să spun asta!”. Când sfântul a intrat pe porţile Împărăţiei, satana a strigat din depărtare: ,,M-ai biruit!” Sfântul a răspuns: ,,Acum cred că eşti biruit; însă nu eu te-am biruit, ci Domnul meu Iisus Hristos te-a biruit în mine, nevrednicul!” Iată cum trebuie să fugim de ispita însuşirii cu de la sine putere a Împărăţiei, oricâte osteneli am fi făcut pentru a o primi: aceasta nicidecum pentru a slabi în râvna noastră, sau pentru a ne abate spre lipsa nădejdii de a primi Împărăţia, ci pentru ca, lucrând mântuirea noastră cu frică şi cu cutremur, să ne aprindem din ce în ce mai mult de râvna de a o primi. Osteneşte-te fără a-ţi cruţa puterile şi viaţa, nu te uita la ceea ce ai făcut şi nu visa la ceea ce ţi se cuvine să primeşti pentru aceasta.

(Părintele Arsenie Papacioc, Singur Ortodoxia, Editura Sofia, Bucureşti, p. 57)