Mărţişoarele au adus primăvara pe strada Lăpuşneanu

Tradiţii

Mărţişoarele au adus primăvara pe strada Lăpuşneanu

Aprigă şi mânioasă ca viscolul-frate, iarna se încrâncenează încă să nu lase loc căldurii. Noroc de Mărţişor, şnurul străvechi, cu firele alb-roşii îngemănate, care-o să ne ajute să alungăm frigul şi să întâmpinăm cum se cuvine anotimpul ce reînnoieşte firea. Dacă treceţi în aceste zile pe strada Lăpuşneanu, vi-l puteţi atârna la rever, dând o mână de ajutor primăverii ce va să vină.

Deşi Baba Dochia a început să se războiască deja cu soarele, amestecând, într-un iureş înspăimântător, gerul, vântul şi ninsoarea, de ieri strada Lăpuşneanu pare să fi fost deja cucerită de primăvară. 40 de meşteri şi creatori populari din Moldova au poposit aici, în cadrul celei de-a VIII-a ediţii a Festivalului Mărţişorului, organizată de  Asociaţia Meşterilor Populari din Moldova, Asociaţia „Alexandru Lăpuşneanu“ şi Primăria Municipiului Iaşi. Toţi au adus ieşenilor mărţişoare tradiţionale, confecţionate după cum au prins obiceiul din vechime. Aşa că până mâine, când primăvara se va rândui cu tot alaiul măcar în calendar, sunteţi cu toţii aşteptaţi pe uliţa Iaşului vechi, pentru a căuta şi admira mărţişoare, pe care să le dăruiţi celor dragi, la preţuri pentru toate buzunarele.

Anul acesta, meşterii sunt prezenţi la târg cu mărţişoare din lână neagră şi albă, din lână albă şi roşie sau din lână albă şi verde, mărţişoare din lemn, reprezentând simboluri şi motive populare, mărţişoare croşetate, mărţişoare din pănuşi, toate aducând ceva din zestrea de veacuri a primăverii: culoare, bucurie, frumos. „În spiritul devizei asociaţiei noastre, care spune că „Ce-i nou, rar e adevărat. Ce-i adevărat, rar e nou!“, noutăţile de anul acesta sunt tocmai aceste mărţişoare în alb-negru sau în trei culori (alb, negru şi roşu sau alb, roşu şi verde), mărţişoare care au existat în zona noastră şi acum câteva mii de ani. Mărţişorul, o dovedesc descoperirile de la Schela Cladovei, are circa 8 milenii de existenţă, o vârstă respectabilă. Propunem, aşadar, aceste mărţişoare tradiţionale publicului ieşean, un public cunoscător, un public avizat.  De obicei, pe şnurul mărţişorului se punea un bănuţ de argint, de aur sau de aramă, iar dacă nu se găsea acest bănuţ, întotdeauna se punea o cruce. Asta ne arată că acest obicei frumos, de primăvară, a fost, de-a lungul vremii, încreştinat.

Invităm ieşenii pe strada Lăpuşneanu, să cumpere mărţişoare, pentru a da o mână de ajutor căldurii, luminii, binelui să învingă“, a subliniat etnograful Marcel Lutic, preşedintele Asociaţiei Meşterilor Populari din Moldova.

Credinţe din popor legate de 1 Martie

Potrivit etnografului Marcel Lutic, ziua ce constituia pragul de trecere de la iarnă la primăvară, de la frig la căldură, de la întuneric la lumină era una plină de semnificaţii, în calendarul popular. Oamenii satelor de odinioară aveau certitudinea că dacă pe 1 martie este timp frumos, toată primăvara va fi la fel, ploaia din această zi anunţând un an îmbelşugat. Tot acum se deschideau larg uşile şi ferestrele caselor pentru a se umple de aerul tare al primăverii. În această zi femeile şi fetele nu aveau voie să lucreze, singura îndeletnicire permisă fiind torsul. Fetele mari, care nu-şi doreau soacre rele, se sileau din răsputeri să nu muncească pe 1 martie.

O altă credinţă veche spunea că cei care nu vor să aibă purici peste an trebuie să mănânce multă urzică în ziua întâi a lui martie.

Mărţişorul, scut împotriva Babei Dochia

Sărbătoarea Mărţişorului ce se derulează în aceste zile în Iaşi oferă publicului vizitator nu doar posibilitatea de a achiziţiona mărţişoare confecţionate tradiţional, ci şi posibilitatea de a se informa cu privire la vechimea acestui obicei, la simbolistica şi încărcătura zilei întâi a primăverii, dar şi la legendele ce s-au ţesut de-a lungul timpurilor în jurul mărţişorului. Iar cele mai multe dintre aceste legende ne poartă cu gândul către Baba Dochia, un personaj ce a populat poveştile copilăriei fiecăruia dintre noi şi care nici acum nu pare să fi obosit în a se război cu soarele timid al primăverii. „Noi astăzi, îi vedem mai mult valenţele decorative, estetice, dar, pe vremuri, în el era o încărcătură apotropaică foarte evidentă; din moment ce mamele şi bunicile legau şnurul la încheieturile mâinilor şi picioarelor sau la gâtul copiilor lor, înseamnă că ştiau că acest mărţişor apără copilul de influenţele nefaste ale Babei Dochia, foarte periculoasă în aceste zile. Mulţi oameni ştiu că Baba Dochia îşi scutură cojoacele de 1 martie; baba nu ştie ea de zi fixă. De multe ori, îşi scutură cojoacele astea şi înainte de 1 martie. Puterea negativă a acestor zile e sporită în acest an de întâlnirea ciclului zilelor Babei Dochia cu cel al cailor Sfântului Toader. Se ştie că cei 9 cai ai Sfântului Toader încearcă să fugărească cele 9 babe ale Dochiei. Este o luptă în plan simbolic, între lumină şi întuneric, între anotimpul iernii şi cel al verii“, ne-a explicat etnograful Marcel Lutic.