Domnul Ionescu a fost invitat pentru a da mărturie despre familia marelui teolog român și a soției sale, Maria Stăniloae, al cărei nume îl poartă grupul de preotese al Arhiepiscopiei Germaniei, de la înființarea sa în anul 2022.

Întâlnirea s-a desfășurat în prezența și cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Sofian Brașoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Germaniei, Austriei și Luxemburgului, care a subliniat în deschiderea evenimentului faptul că „modul în care și-a asumat rolul de preoteasă și calitatea umană de excepție a Mariei Stăniloae” au reprezentat principalele motive de a denumi grupul de preotese al Arhiepiscopiei Germaniei în memoria ei, pentru a le oferi membrelor sale posibilitatea de a reflecta mereu la calitățile sale extraordinare.

Despre aceste însușiri cu adevărat deosebite a vorbit și Dumitru Ionescu, care a evocat personalitatea bunicii sale cu multă deschidere și naturalețe, schițând în câteva cuvinte portretul de excepție al preotesei Maria Stăniloae: 

Își lua rolul de preoteasă în serios. Se gândea că atunci când iese din casă trebuie să se comporte în așa fel încât lumea să știe că este preoteasă […] Bunicul spunea de multe ori că o vedea pe soția sa aproape de sfinți.

Din relatările nepotului său, Maria Stăniloae era o persoană cu care puteai vorbi orice, o ființă foarte educată, pasionată de beletristică, inteligentă și o bună organizatoare: 

Bunica era, de fapt, motorul familiei noastre și fără ea nu se putea deloc avansa. Ea avea un spirit organizatoric teribil, nemaipomenit, astfel încât făcea ca totul să funcționeze foarte bine. Și în ceea ce îl privește pe bunicul ea organiza totul, ea lua toate hotărârile, astfel încât el avea liniștea de a se trezi dimineața și de a se putea pune să scrie liniștit, fără să aibă nicio grijă.

Între momentele de evocare ale personalității bunicii sale Maria Stăniloae, Dumitru Ionescu le-a mărturisit celor prezenți și amintiri despre relația de familie a soților Stăniloae, despre care își amintește că era mereu de o liniște aparte:

La câteva săptămâni după ce s-au cunoscut au luat decizia să se căsătorească. Ei se completau reciproc și îmi dau seama că nu i-am văzut de-a lungul deceniilor certându-se vreodată. Este adevărat că erau amândoi doi oameni calmi, foarte liniștiți. Însă în același timp știau să rezolve tot ceea ce apărea în viață, știau să abordeze totul cu liniște (...)

Bunica avea mentalitatea aceasta că nu există niciun fel de greutate pe care nu poți să o depășești. Și au avut parte de greutăți teribile! Ea însă nu renunța niciodată. Dacă este un lucru care m-a învățat, acela este stăruința. Să nu cedez niciodată!”, a mai spus Dumitru Ionescu.

Convorbirea cu nepotul familiei marelui teolog Dumitru Stăniloae a continuat cu o sesiune de întrebări și răspunsuri, în care au fost evocate amintiri despre viața și activitatea soților Stăniloae, răsfoind câteva fotografii de familie, corelate cu amintiri precum petrecerea sărbătorilor alături de iluștrii bunici, legăturile cu localitățile natale ale soților Stăniloae, sau serile de neuitat în care ritualul celor doi bunici i-au trezit și deunăzi amintiri minunate și un dor imens nepotului Dumitru: 

„În fiecare seară, înainte de a se culca, se așezau pe două fotolii și stăteau de vorbă, despre ce se petrecuse în acea zi, sau își făceau planuri pentru zilele următoare. Și mie mi se părea că acest lucru este un ritual, era atât de liniștitor, atât de frumos, fermecător! Și după aceea făceau rugăciunea de seară și se duceau la culcare”.

Pentru doamnele preotese participante, ocazia de a a afla detalii personale din viața familiei Stăniloae a constituit un privilegiu, atât pentru informațiile primite, cât mai ales pentru relatarea plină de dragoste a amintirilor atât de vii legate de familia Stăniloae, însoțite de convingerea credinței trăite de bunici și transmise cu multă însuflețire și de nepotul lor: „Într-adevăr, am avut șansa imensă de a fi alături de ei și îi sunt recunoscător Domnului pentru asta”, a afirmat Dumitru Ionescu.

În încheiere, Dumitru Ionescu le-a transmis doamnelor preotese scurtul îndemn inspirat din viața și personalitatea bunicii sale, Maria Stăniloae: „Așa să fie doamnele preotese cu foarte multă stăruință, cu calm și cu încredere în Dumnezeu, că El ne ajută”.

Dumitru Horia Ionescu s-a născut în Bucureşti, în data de 13 iulie 1959. A absolvit Facultatea de Teologie din Bucureşti, în 1982, iar din anul 1984 trăieşte la Freiburg, Germania. Din 1987 lucrează la Editura Herder. Are o bogată activitate publicistică, colaborând la: „Jurnalul Literar” (Rubrică permanentă), „Ziarul Lumina“, Revistele Tabor, Sinapsa, Lumea Credinţei, Doxologia şi diferite publicaţii din străinătate. Este autorul volumelor „Cartea familiei Staniloae. Trei generatii vazute prin ochiul lui Dumitru Horia Ionescu” realizată în colaborare cu Răzvan Bucuroiu și „Sub paza lui Dumnezeu drăguțul”.

Grupul de preotese „Maria Stăniloae” al Arhiepiscopiei Germaniei, Austriei și Luxemburgului a fost înființat în anul 2022 și este coordonat de doamna preoteasă Adina Gilla din parohia Tübingen, Germania. Inițiativa de a crea un grup al preoteselor a pornit de la nevoia organizării unor întâlniri pentru doamnele preotese, a unor seminarii de formare sau activități de catehizare dedicate lor și familiilor de preoți, în vederea susținerii activității lor, a dezvoltării aptitudinilor duhovnicești și de comunicare.

Întâlnirile fizice, dar și în online ale Grupului de Preotese „Maria Stăniloae” sunt organizate tematic și reunesc invitați speciali, chemați să le vorbească doamnelor preotese despre diverse subiecte de interes în misiunea și activitatea lor.