Între anii 1884-1885, la Paris, a fost o expoziţie. Un profesor al Universităţii din Oxford a vizitat-o. Întorcându-se acasă, el le-a spus studenţilor: „Am văzut tot felul de maşini, numai o singură maşină nu am văzut şi când am întrebat dacă o astfel de maşină va fi inventată, mi s-a dat un răspuns negativ”.

- Care este această maşină? - au întrebat cu mirare studenţii.

- Maşina care fabrică fericire - a răspuns el.

Într-adevăr, fericire nu există, deoarece oamenii vor să o făurească fără Hristos - şi se înşală amarnic. Iată, voi ocupaţi o poziţie modestă, însă aveţi credinţă şi dragoste pentru Domnul, de aceea sunteţi stăpâniţi de pacea sufletească.

Acum mulţi atei strigă: „Nu avem nevoie de Cer; noi şi pe pământ construim fericirea”. Dar bolile? Pentru acestea e doctorul. Doctorii buni spun că medicina a rămas în urmă, iar bolile înaintează cu o putere uimitoare. Apar boli tot mai noi şi doctorii, fară excepţie, nu ştiu cum să le vindece. De exemplu, nu demult a apărut o boală nouă: osul devine fragil şi în el se formează un fel de nisip. Din ce cauză se produce acest lucru - nu se ştie, numai că bolnavul simte chinurile iadului, iar medicina este neputincioasă să îi vindece durerile. Dacă vine doctorul, el nu poate să spună bolnavului: „Eu nu înţeleg boala dumneavoastră” sau „Veţi muri”. Nu, el începe să trateze aşa cum i-a lăsat Dumnezeu în suflet!

Nu, fericirea pământească este şubredă şi bine este pentru omul care nu aleargă după ea, ci îşi pune toată nădejdea lui în Mântuitorul Hristos.

(Starețul Varsanufie de la Optina, Moștenire duhovnicească, traducere de Cristea Florentina, Editura Bunavestire, Galați, 2002, pp. 229-230)