Măsura şi hotarul au totuşi în afundul lor calea veşnicei noutăţi. Dar lipsa de măsură pune accentul pe o singură putere a sufletului şi le slăbeşte pe celelalte.

Dai puţin, ţi se va da puţin; dai mult, ţi se va da mult.

Când te războieşte lăcomia, sau când trupul începe să aibă şi alte pofte, pentru că e prea hrănit, mai taie o uncie.

Vor fi peste măsura proprie celor create, vor fi bucurie, odihnă şi slavă ce vor iradia din bucuria, odihna şi slava dumnezeiască.

Deci fericit este cel în care nu se va afla ceva din ale celor potrivnici, căci bucuria şi veselia, odihna şi cununa lui vor fi peste măsură...

(Alexandru Prelipcean, Spiritualitate creștină și rigoare științifică: notele de subsol ale filocaliei românești, II, Editura Doxologia, 2013, pp. 22-23)