Sfânta Împărtășanie este bună pentru că este medicamentul nemuriri. Dar dacă organismul nu o primește, în sensul că nu este pregătit în această direcție, dacă starea lui nu este potrivită, în loc să-i facă bine, îi va face rău. Nu poate cineva să se împărtășească și să-și continue viața ca și cum nu s-ar fi împărtășit și să cugete plin de sine: „Eu m-am împărtășit, eu mă cuminec des!”. Este o satisfacție egoistă și plăcută sieși. Folosul Sfintei Împărtășanii va apărea pe parcursul întregii vieți. Sfânta Împărtășanie te va ajuta să fii mai smerit, mai spășit, să-ți vezi neputințele. Te va ajuta să crezi mai mult în Hristos, să vezi cât de zadarnică este lumea, cât de deșarte sunt toate lucrurile care ne leagă de ea, care ne robesc. Te va ajuta să nădăjduiești în Hristos, să-L iubești.

(Arhim. Simeon Kraiopoulos, Adame, unde ești?, Editura Bizantină, p. 142)