Ce îndemn aveți pentru cei care sunt în primele rânduri în aceste zile: medici, asistenți, personal medical în general?

Să vă păzească Dumnezeu! Respect, rugăciune, metănii pentru voi și iertați-mă, mă simt mică și nefolositoare. Dar rugăciunea mea nădăjduiesc să ajungă la voi, ca sprijin!

Acum, în sfârșit avem motive să ne pocăim toți cei care v-am bârfit, v-am judecat că faceți, că cereți, că dați, că nu dați. Acum ne cutremurăm cu toții, sper. Că cine nu se cutremură înseamnă că mai are încă inimă de piatră. Câți sunteți de generoși? Mulți n-aveți încotro, dar faptul că v-ați ales această profesie, faptul că rămâneți în ea, faptul că n-o luați la fugă, faptul că vă expuneți și aceasta este o slujire cutremurătoare și vă asigur că ne rugăm și că întreaga Sfântă Biserică se roagă pentru voi!

Îndemn ar fi să vă înfășurați în rugăciune: „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă! Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă! Doamne, miluiește-l pe acela! Doamne, binecuvintează-l pe acela!”.

Să vă rugați unii pentru alții, medicii, surorile, toți să vă rugați! Și bolnavii să învețe să se roage pentru medici și-atunci rugăciunea vă va păzi și vă va întări, vă va ajuta mult!

Sigur că vă îndemn să vă spovediți, să vă împărtășiți cu împărtășania pentru bolnavi chiar dacă sunteți doctori, că aceasta vă dă și putere și curaj, acea blândețe care uneori vindecă, acel surâs al vostru. Sunt atât de bucuroasă când vă întâlnesc, eu am fost obișnuită când mă duceam la medic să țipe la mine: „Mișcă-te! Așază-te acolo! Dezbracă-te! Scoate aia! Mișcă-te! Întoarce-te!” Era cumplit! Acum nu-mi vine să cred când vorbesc cu un medic sau o sun pe doctoriță sau un doctor: câtă politețe, câtă atenție, câtă tandrețe!

Să vă țină Dumnezeu! Vă iubesc!