La patruzeci de zile după Învierea Sa din morți, Hristos S-a înălțat la ceruri, de unde și venise la „plinirea vremii”, așa cum le-a spus ucenicilor: „Vă smintește aceasta? Dar dacă veți vedea pe Fiul Omului suindu-Se acolo unde era mai înainte?” (cf. Ioan 6, 61-62), fiind unul dintre evenimentele prorocit în Vechiul Testament și înfățișat în Noul Testament.

După Înviere, Mântuitorul S-a arătat ucenicilor Săi și a făcut multe minuni, fapt care a întărit credința acestora și făcându-i martori ai aceste Înălțări – așa cum spune Sfântul Atanasie cel Mare, în acord cu Ucenicul cel iubit: „Îmi veţi fi Mie martori în Ierusalim şi în toată Iudeea şi în Samaria şi până la marginea pământului” (cf. Ioan 1, 8). Prin toate acestea s-a constituit o mărturie de neclintit a acestui eveniment istoric hotărât de Dumnezeu într-o unitate minunată. Conform IPS Hieroteos Vlachos, Praznicul Înălțării este ultimul praznic împărătesc în sensul că este punctul final al lucrării de mântuire a neamului omenesc.

Înălțarea lui Hristos ne urcă la cer pentru că Sfinții Părinți ai Bisericii leagă sărbătoarea aceasta de îndumnezeirea omului. În acest context, Sfântul Grigorie Palama spune că Învierea este specifică tuturor oamenilor, în vreme ce Înălțarea are loc numai în cazul sfinților. Numai cei drepți, adică cei îndumnezeiți, se vor învrednici de această mare trăire, ceea ce presupune o mai mare unire și comuniune cu El. „Pentru că scopul sfintei iconomii – zice Sfântul Nicodim Aghioritul – a fost ca Hristos să nu ne lase pe pământ, ci să ne înălțe la ceruri, pentru că acolo este adevărata mântuire și acolo de vom desfăta din dulceața vederii Preabunului nostru Împărat”.

După ce S-a înălțat la cer, Hristos a șezut de-a dreapta lui Dumnezeu (cf. Marcu 16, 19). Această ședere înseamnă slava și cinstea Dumnezeirii, adică, spune Sfântul Ioan Damaschin „Fiul are slava pe care o are Părintele Său, iar după Întruparea Fiului și după înălțarea firii omenești, participă la slavă Dumnezeirii”. Prin aceasta și nouă ni s-a oferit posibilitatea să ajungem și la trăirea Înălțării, adică a îndumnezeirii.

Astfel, Hristos este primul și singurul Care S-a suit la cer cu trupul pe care l-a luat de la Născătoarea de Dumnezeu. Chiar El ne dă mărturie despre aceasta: „Și nimeni nu s-a suit la cer, decât Cel ce S-a coborât din cer, Fiul Omului, Care este în cer (cf. Ioan 3, 13).  Este o considerabilă diferență între ridicarea lui Ilie „(ca) la cer” și înălțarea la cer a lui Hristos. În traducerea Septuagintei apare cuvântul „ca”. După spusele Sfinților Părinți, Sfântul Ilie se află în văzduh, care e mai presus de aer, dar mai jos decât cerul.

Imaginea Înălțării lui Hristos este impresionantă, maiestuoasă, încât ucenicii priveau cu mare și multă atenție „țintuiți locului” – așa cum spune Sfântul Atanasie cel Mare. Această privire presupune o concentrare a ochiului sufletesc, așa cum precizează și Sfântul Apostol Pavel: „cetatea noatră este în ceruri, de unde așteptăm Mântuitor, pe Domnul Iisus Hristos” (cf. Filipeni 3, 20).

Orice om care pleacă din lumea aceasta obișnuiește să dea sfaturi celor dragi și să îi binecuvinteze: „Și iată, Eu trimit peste voi făgăduința Tatălui Meu...” (cf. Luca 24, 49). „Şi i-a dus afară până spre Betania şi, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat. Şi pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi S-a înălţat la Cer”. Chiar dacă Mirele-Hristos S-a luat de la noi, El nu ne-a părăsit; a plecat înălțându-Se la cer, dar nu ne-a lăsat orfani, ci ne poartă tuturor de grijă și ne va călăuzi până la sfârșitul veacurilor.

În ziua Praznicului Înălțării Domnului și de Ziua Eroilor, bisericile din lumea întreagă ar trebui să fie pline de credincioși! De Ziua Eroilor trebuie să fie ca la Înviere! În comunitatea și parohia unde există eroi care au luptat pentru apărarea țării, a credinței, a moralității și a neamului, trebuie să fie cinstiți așa cum se cuvine.

Eroii de odinioară reprezintă pe fiecare familie de astăzi care locuiește în parohie, iar modul în care îi prețuim și le cinstim memoria, spune totul despre fiecare dintre dintre noi, și despre localitatea în care locuim. Este datoria noastră ca să nu îi lăsăm singuri pe Eroii mărturisitori în cerul lui Dumnezeu, ci să ne rugăm pentru ei în biserică, iar la fiecare troiță ridicată în cinstea lor, să aducem flori și să aprindem lumânări!

Cât de frumos se împletesc aceste două sărbători! Hristos se înalță de pe pământ la Cer, iar noi, aici, de pe pământ, ne rugăm și înălțăm rugăciuni pentru toți eroii, ca Bunul Dumnezeu să îi înalțe și să îi pomenească în Împărăția Sa cea veșnică! Hristos S-a înălțat! Și noi să ne înălțăm! Amin!