„Mergeți la Pruncul Cel Înfășat, fiindcă acest Prunc este Hristos, Mântuitorul lumii”

Cuvinte duhovnicești

„Mergeți la Pruncul Cel Înfășat, fiindcă acest Prunc este Hristos, Mântuitorul lumii”

Cei ce intră în împărtășire cu El primesc de la El libertatea, vindecarea, pacea, au toate acestea și gustă dulceața lor. Celor care au experiența lor lăuntrică n-ai de ce să le spui „bucurați-vă”, fiindcă n-au cum să nu se bucure – iar cei ce nu o au nu se pot bucura, oricât le-ai spune: „bucurați-vă”.

Lucrarea săvârșită de Domnul, Care Se naște astăzi, îl privește pe fiecare dintre noi. Cei ce intră în împărtășire cu El primesc de la El libertatea, vindecarea, pacea, au toate acestea și gustă dulceața lor. Celor care au experiența lor lăuntrică n-ai de ce să le spui „bucurați-vă”, fiindcă n-au cum să nu se bucure – iar cei ce nu o au nu se pot bucura, oricât le-ai spune: „bucurați-vă”. Cel legat de mâini și de picioare, oricât i-ai zice: „bucură-te de izbăvire”, nu se va bucura: cel acoperit de rănile păcatelor de unde va primi bucuria tămăduirii? Cum va ofta fără împiedicare cel speriat de amenințarea mâniei lui Dumnezeu? Unora ca aceștia li se poate spune doar: „Mergeți la Pruncul Cel Înfășat, Care zace în iesle, și căutați la El izbăvire de toate relele ce vă împresoară, fiindcă acest Prunc este Hristos, Mântuitorul lumii”.

De dorit ar fi să-i vedem pe toți bucurându-se tocmai cu această bucurie, nedorind alte bucurii: dar nu toți cei din Israel sunt Israel. Vor începe acum distracții deșarte, dezmățate, care ațâță poftele. Celor amatori de toate aceste lucruri degeaba le spui: „Mai potoliți-vă”: își astupă urechile, nu iau aminte, și totdeauna fac din luminatele zile de prăznuire ceva de Își întoarce Domnul ochii de la noi și zice: „Urâciune Îmi sunt toate aceste praznice ale voastre!”. Multe dintre distracțiile societății noastre sunt cu adevărat urâciune păgânească, fiind aduse la noi drept din păgânism, iar altele, deși apărute mai târziu, sunt îmbibate de duhul păgânesc. Și parcă într-adins sunt născocite cu duiumul tocmai de Nașterea Domnului și de Paști. Dedându-ne lor, îi dăm stăpânitorului acestei lumi – călăului nostru, vrăjmașului lui Dumnezeu – pricină să Îi spună: „Poftim, ce crezi că mi-ai făcut cu nașterea și învierea Ta? Că tot la mine vin!”. Dar să pătrundă mai des în adâncul inimii noastre cuvintele psalmului 50, că Se va îndreptăți Domnul întru cuvintele Sale și va birui când va judeca El…

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Răspunsuri la întrebări ale intelectualilor, vol. I, Editura Cartea Ortodoxă, 2007, pp. 90-91)

Citește despre: