Ne exprimăm bucuria de a participa în Palatul Parlamentului la Adunarea festivă Centenarul Constituției României Întregite (1923-2023), pentru a omagia pe cei care au adoptat prima Constituție după Marea Unire de la 1918.

Marile schimbări din istoria unei țări generează și modificări ale Legii fundamentale, modificări care decurg din noile realități și creează premisele unor importante evoluții ulterioare în toate sferele societății.

Astfel, obținerea independenței României în anul 1878 a dus la proclamarea Regatului României în anul 1881, iar pe plan bisericesc, a făcut posibilă recunoașterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române în anul 1885.

Întregirea României în anul 1918 și recunoașterea internațională a acesteia au dus la adoptarea unei noi Constituții în anul 1923 și la ridicarea Bisericii Ortodoxe Române, care reunea pe toți românii ortodocși, la rang de Patriarhat (1925).

Valorificarea Marii Uniri de la 1918 în viața societății românești s-a făcut și prin noua Constituție. Pentru Biserica Ortodoxă Română marile noutăți aduse de Legea fundamentală din 1923 au fost:

• Enunțarea constituțională a participării ierarhilor, clericilor și mirenilor la organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române (1/3 clerici şi 2/3 mireni), după modelul Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania, în perioada 1868-1918;
• Anunțarea a două legi organice: o lege specială, privind Biserica Ortodoxă Română, care „va statornici principiile fundamentale ale acestei organizaţii unitare, precum şi modalitatea după care Biserica îşi va reglementa, conduce şi administra, prin organele sale proprii şi sub controlul Statului, chestiunile sale religioase, culturale, fundaţionale şi epitropeşti” (art. 22 alin. 7), şi o a doua lege, vizând „raporturile dintre diferitele culte şi Stat” (art. 22 alin 10), respectiv Legea cultelor din anul 1928.

Între drepturile fundamentale garantate de către Constituţia României din anul 1923 au fost libertatea conștiinței și libertatea și protecțiunea cultelor, enunţate de articolul 22.

În condiții de libertate, Statul și Biserica pot contribui, fiecare potrivit propriilor competenţe, la apărarea demnității persoanei umane, promovarea libertăţii şi a responsabilităţii omului, precum și la realizarea dreptăţii şi solidarităţii sociale în viaţa poporului român.

Constituția din anul 1923 a avut și rolul de a integra România, din punct de vedere politic, cultural și al drepturilor omului, în marea familie a statelor civilizate, în Europa națiunilor. Promovarea vieții religioase și a libertății de religie apărea ca o obligație de prim rang a României Întregite, în condițiile în care, după apariția Uniunii Sovietice, România se afla la granița lumii libere și reunea cea mai numeroasă populație creștină ortodoxă care își putea manifesta nestingherit credința.

Principiile nobile proclamate de Constituția din anul 1923 au avut de înfruntat regimurile autoritare sau dictatoriale care au culminat cu instalarea regimului comunist în România în 1945 și abrogarea acestei Constituții în anul 1948.

Reamintim, cu acest prilej, că în anul 1866 prima Constituţie a Românie a fost votată într-o sală aparținând Mitropoliei Ţării Româneşti, iar începând de la Constituţia din 1923 toate Constituţiile României au fost votate în clădirea construită în 1908 pe Dealul Mitropoliei, actualmente Palatul Patriarhiei.

La acest ceas aniversar pentru România și Curtea Constituţională a României, ne rugăm lui Dumnezeu să binecuvinteze lucrările acestei adunări solemne şi să dăruiască tuturor celor prezenți sănătate, pace și bucurie, precum şi mult ajutor în toată lucrarea folositoare vieţii şi demnităţii poporului român.

† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane