O nouă biserică la Mănăstirea Bisericani*

Hristos a înviat!

Construirea și sfințirea noii biserici a Mănăstirii Bisericani, cu hramurile Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul și Sfinții Cuvioși Părinți Iosif și Chiriac de la Bisericani, reprezintă o dovadă a credinței vii și jerfelnice a unei comunități monahale evlavioase și harnice, precum și un eveniment mare, sfânt și binecuvântat nu numai pentru ținutul Neamțului, ci pentru întreaga Biserică. 

Mănăstirea Bisericani, cu trecut istoric și duhovnicesc binecunoscut în lumea monahală și în evlavia populară, a reînviat în anul 1991, când personal, în calitate de Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, am hotărât reactivarea acestei mănăstiri, desființată abuziv în timpul regimului comunist, pentru a respecta testamentul ctitorilor ei față de acest loc sfințit de nevoințele sihaștrilor iubitori de liniște, rugăciune și nevoință.

Din viața Sfântului Cuvios Iosif de la Bisericani, întemeietorul acestei mănăstiri, care a fost contemporan cu Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, se păstrează episodul minunat petrecut în anul 1499, când, din pricina năvălirii turcilor în Moldova, Sfântul Iosif împreună cu ucenicii săi au hotărât să meargă să viețuiască la Sfântul Munte al Atonului.

Însă, pornind ei pe cale li s-a arătat într-un stejar Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care le-a spus: „Întoarceți-vă înapoi, că și aici este grădina mea”. De atunci a rămas această convingere că nu numai în Muntele Athos este grădina Maicii Domnului, ci și în fiecare mănăstire și biserică unde Maica Domnului este cinstită, chemată în rugăciuni și socotită Maică milostivă și mult ajutătoare. 

Mai târziu, pe acel loc s-a zidit o biserică din piatră, care acum este mănăstire redeschisă, după ce în timpul comunismului mănăstirea a fost transformată în sanatoriu pentru oameni bolnavi.

Din nefericire, stejarul secular în care s-a arătat Maica Domnului și care era adesea plin de iconițe și loc de pelerinaj, a fost tăiat din ordinul unui reprezentant al autorităților comuniste din zonă.

De aceea, pe locul în care s-a aflat acel stejar, unde Maica Domnului a spus: ,,Și aici este grădina mea", am binecuvântat construirea unui Paraclis, cu hramul Acoperământul Maicii Domnului, pe care l-am sfințit în data de 3 octombrie 1999, la împlinirea a 500 de ani de la minunea arătării Maicii Domnului, din anul 1499. Minunea arătării Maicii Domnului în acel loc binecuvântat a devenit în timp cunoscută și prețuită de monahi și de evlavia populară, care a condus la numirea României întregi ca fiind Grădina Maicii Domnului, adică o țară plină de mănăstiri, biserici și oameni rugători care au simțit ajutorul Maicii Domnului în necazuri, nevoi, încercări și în timp de prigoană, libertate, sărăcie sau bunăstare.

Continuând lucrarea sfântă de canonizare și cinstire a sfinților români, începută de Patriarhul Justinian în anii 1950-1955 și reluată de Patriarhul Teoctist începând cu anul 1992, în primul nostru an de patriarhat, 2007-2008, am inițiat personal și am sprijinit solicitările eparhiilor Bisericii Ortodoxe Române de canonizare a unor noi sfinți români, între care și Sfinții Cuvioși Părinți Iosif și Chiric de la Bisericani, prăznuiți în ziua de 1 octombrie.