Precum Harul se apropie de smerenie, aşa şi durerea se apropie de trufie. Ochii Domnului se apleacă spre cei smeriţi, ca să-i bucure pre dânşii; dar se întoarce faţa Lui împotriva celor trufaşi, ca să-i smerească pre ei. Smerenia totdeauna milostivire află la Domnul, iar inima învârtoşată şi puţina credinţă cu înfricoşări fi-vor întâmpinate. Micşorează-te pe tine în faţa tuturor oamenilor, şi ridicat vei fi deasupra fruntaşilor din veacul acesta. Ia-o înaintea tuturor prin dragoste şi plecăciune, şi mai mult decât cei ce aduc în dar aur din Ofir cinstit vei fi.

(Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 52)