Eschil, făcător de stihuri de la Atena luând înştiinţare despre moartea lui cum va să fie de năpraznică, că va să fie ucis cu lovire de sus, a ieşit din cetate şi şedea într-un loc pustiu sub cerul liber. Iar un vultur ducând pe acolo prin văzduh o broască ţestoasă, căuta o piatră pentru ca din înălţime slobozind-o acolo să o spargă. Că aşa fac vulturii cu broaştele ţestoase ca să se sature din carnea ei. Şi văzând pasărea aceea din întâmplare capul lui Eschil pleşuv şi părându-i-se că acela este piatră, a lăsat broasca ţestoasă din unghii şi a căzut pe capul bătrânului şi aşa s-a făcut sfârșit fără de veste celui ce ieșise din cetate la loc curat şi luminos. Într-acest chip întâmplarea lui Eschil învaţă pe toţi să-şi aducă aminte de slăbiciunea lor şi să nu-şi pună nădejdea în mai multe zile de viaţă, încrezându-se în zilele anilor sau în putere sau în sănătate sau în paza lor.

(Povățuiri creștine pentru tineri, Colecție îngrijită de Ignatie Monahul, Editura Anastasia, București, 2001, p. 226)