În luna august a anului 1673 a venit la Mănăstirea Preasfintei Treimi şi a Cuviosului Părinte Alexandru un ostaş împărătesc - Mochie Levov, locuitor al oraşului Gorodeţk, care a povestit în mănăstire următorul lucru: „Când eram în serviciul militar, în regimentul nobilului Vasilie Borisovici Şeremetiev, şi luptam împotriva necredincioşilor tătari din Crimeea, ni s-a întâmplat să ajungem lângă oraşul Konotop, unde, pe neaşteptate, necredincioşii tătari au năvălit asupra noastră şi ne-au luat în robie şi ne-au dus în ţara lor; acolo treisprezece oameni am fost daţi în grija unui tătar, Murza, la care am rămas în robie timp de treizeci de ani; ziua munceam la cele mai grele munci, iar noaptea stăteam în temniţă, în lanţuri de fier.

Într-o noapte, şezând în temniţă, am plâns mult, rugându-ne Domnului Dumnezeu şi Preacuratei Lui Maici şi chemându-i în ajutor pe toţi sfinţii. Şi, iată, la un moment dat ne-a cuprins mare frică şi nedumerire, căci am văzut în temniţă o lumină mare, care strălucea peste noi. Când ne-am venit în fire, am văzut un bărbat cu păr cărunt şi plăcut la înfăţişare venind către noi şi am auzit un glas care ne-a spus de sus: «O, oamenilor! Chemaţi-l în ajutor pe Cuviosul Alexandru din Svir, căci el vă va izbăvi de aceste nenorociri!». Şi, imediat, cel ce ni se arătase, s-a făcut nevăzut şi lumina a dispărut. Iar noi am făcut făgăduinţe către Cuviosul Alexandru din Svir. La două zile după aceea au venit nişte negustori greci şi ne-au răscumpărat de la acel Murza, iar apoi ne-au dus în Ţarigrad, de unde am plecat şi am ajuns cu bine în cetatea cea păzită de Dumnezeu, Moscova. De acolo toţi ne-am împrăştiat pe la casele noastre, pentru rugăciunile Marelui Făcător de minuni, ale Cuviosului Părinte Alexandru”.

(Sfântul Alexandru din Svir, Proorocul Sfintei Treimi, Ed. Egumenița, 2009, p. 144)