Acum 17 ani, am ajuns la Spitalul de Neurochirurgie din Iași, din cauza paraplegiei. Era miercuri, 24 noiembrie. Vineri seara au fost gata toate investigațiile, diagnostic: colesteatom dorsal d9-d12. Sâmbătă, mama mea a fost să se roage la catedrală, la moaștele Sfintei Parascheva, în aceeași seară seară eu m-am spovedit și a doua zi, duminică, a venit preotul slujitor la capela spitalului și m-a împărtășit.

Duminică seara am paralizat, în timp ce mergeam ținându-mă de brațul mamei, pe holul spitalului. Luni dimineața am intrat în operație, care a durat mai mult de două ore. Imediat după intervenție,  am putut să-mi mișc picioarele. Mama mi-a adus vată cu ulei de la racla Sfintei Parascheva. De fiecare dată când mă atingea cu ea, simțeam o răcoare plăcută. O iubesc mult de atunci pe Sfânta Parascheva. Din mila lui Dumnezeu, după operație m-am recuperat bine și am devenit studentă a Facultății de Teologie din Iași. De atunci, Sfânta Parascheva nu a încetat să mă ajute. (N. V.)