Am 51 de ani, de profesie sunt inginer, dar lucrez la un plafar, cu totul altceva decât am învăţat. Mă bucur totuşi de un loc de muncă, deşi sunt îngrijorată de schimbările din ţara asta încă bogată şi frumoasă.

Cu câţiva ani în urmă eram căsătorită, cu doi copii, iar soţul devenise alt om: jignea, lovea, mă certa. Era în anul 2000, când m-am rugat cu lacrimi, citind în genunchi Acatistul şi cerând de la Cuvioasa un semn să ştiu ce se petrece cu familia mea, găsindu-l vinovat pe soţul meu de o relaţie cu prietena de familie, care la rându-i avea şi ea copii.

Într-o seară, după terminarea Acatistului, a trecut prin camera unde dormeam cu copiii şi m-a chemat, revoltat, în hol, unde mi-a strigat:

„– Ce-ai făcut, ai dat cu tămâie să fugă diavolul? Ce-i cu mirosul ăsta aici?”.

Nu-mi venea să cred, dar aşa mirosea a tămâie... Ca să-l liniştesc, am zis că i se pare şi că dădusem cu un spray de gândaci şi de ţânţari. A înjurat, apoi s-a dus la culcare.

Surprinzător, copilul, care era de faţă, mi-a spus:

„– Mamă, tu care nu minţi niciodată, acum de ce-ai minţit, pentru că acolo mirosea ca în biserică?”. Mi-am dat seama că era un semn ca în icosul al 9-lea, „aducătoare de bun miros”.

După despărţirea noastră, m-am îmbolnăvit, m-a ajutat Acatistul Cuvioasei să trec peste un cancer. Nimic nu este întâmplător: îmi plac plantele din grădina Domnului, citesc despre ele, despre boli şi pentru mine nu este o ruşine să muncesc (consilier, vânzător la Plafar). Salariul este mic, dar mă bucur că nu sunt în şomaj, că îmi pot plăti rata la bancă, să nu las povară copiilor mei pentru care mă rog (...)

Mulţumesc Preacuvioasei Parascheva pentru tot ajutorul!

Manuela

(Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva, vol. 3, Editura Doxologia, pp. 247-248)